George Chiper-Lillemark
George Chiper-Lillemark este realizatorul scurtmetrajului „Palmele” (2009), selecţionat în numeroase festivaluri, şi este directorul de imagine al scurtmetrajului „Snow”, realizat de Erol Mintas şi al lungmetrajului „Visul lui Adalbert”, realizat de Gabriel Achim.
1. O scenă de film care te face să plângi.
„Late Spring” al lui Ozu, „Close-up” de Kiarostami sau „L’enfant” de fraţii Dardene. Dar am continuat să caut printre filmele din calculator şi am ales un documentar, „Tokyo Ga”. Wim Wenders îl intervievează pe Yuharu Atsuta, operatorul lui Yasujiro Ozu, care după moartea maestrului nu s-a putut adapta să lucreze cu alţi regizori. Este un moment emoţionant surprins cu indiscreţie de camera de filmat, un om bătrân rămas fără tovarăşul de o viaţă, dar şi fără de rost.
2. Un film pe care îl deteşti.
Ma irită filmele ce încearcă să construiască emoţia imediată, filmele făcute cu abilitate de profesionişti care au învăţat reţeta. Sunt multe şi deloc notabile.
3. Un loc pe care l-ai văzut într-un film şi pe care ai vrut ulterior să îl vizitezi.
Când am văzut „Close Up” de Kiarostami, nu m-a surprins doar filmul, ci şi fundalul poveştii, oamenii mi s-au părut atât de apropiaţi, departe de stereotipul pe care îl aveam. Aşadar, am vrut să vizitez Iranul.
4. Cea mai pasională experienţă cinematografică pe care ai avut-o.
În „Persona” lui Bergman există o secvenţă în care asistenta, Bibi Andersson, povesteşte o experienţă sexuală pe o plajă la mare. E o secvenţă cuminte vizual, de prim-plan, însă cuvintele constuiesc o senzaţie de greutate erotică, iar mintea umple restul cu imagini, senzaţii tactile, mirosuri.
5. O secvenţă pe care o iubeşti, povestită în câteva rânduri.
„Blissfully Yours” de Apichatpong Weerasethakul, secvenţa de final. Este greu de povestit, fiindcă în acest moment al filmului Apichatpong reuşeşte să reducă aşteptările narative la minim. Nu mare lucru se întâmplă. Picnic la mal de râu, jungla tropicală, el doarme, ea se joacă firesc cu penisul lui. E de văzut.
6. Cea mai lungă vizionare din viaţa ta. Cât a durat. Ce filme ai văzut atunci.
Nu înregistrez recorduri, dar defulez ocazional uitându-mă excesiv la filme de consum.
7. Autorul de cinema pe care l-ai alege să îţi consemneze viaţa.
Nu simt că e de consemnat. Dar o zi i-aş da-o lui Lisandro Alonso.
8. Un film pe care crezi că nu l-ai înţeles.
Întotdeauna înţeleg ceva. Sunt însă filme care au referinţe culturale dincolo de nivelul meu sau autori ce se joacă deliberat cu dorinţa noastră de a înţelege. A pretinde să înţelegi şi, mai ales, fără efort este o deprindere proastă. Alejandro Jodorowsky are filme de care m-am bucurat cu ignoranţă.
9. Un film al cărui umor este pe gustul tău.
Nu îmi place să râd în continuu: Aki Kaurismaki, Roy Andersson, Corneliu Porumboiu, Jacques Tati.
10. CD-ul preferat cu muzică de film.
Nu am aşa ceva.
11. O carte de film esenţială.
Greu de spus că e esenţială, dar „Film Lighting: Talks with Hollywood’s Cinematographers and Gaffers” de Kris Malkiewicz mi-a fost de folos. Recomand însă Micul Prinţ de Antoine de Saint Exupery oricui.
Alte Oracole Film Menu completate până în prezent:
Tom Wilson
Şerban Pavlu
Matei Branea
Cristina Modreanu
Constantin Vică
Următorul Oracol Film Menu pe care îl vom posta a fost completat de scriitorul T.O.Bobe.
FILM MENU 