Mildred Pierce

[Review] : Mildred Pierce

Mildred Pierce

SUA 2011

regie Todd Haynes

scenariu Todd Haynes, Jon Raymond

imagine Edward Lachman

montaj Camilla Toniolo

cu Kate Winslet, Melissa Leo, Guy Pearce

 

de Irina Trocan

 

 

Prima dată cȃnd o vedem pe Joan Crawford ȋn rolul lui Mildred Pierce (ȋn versiunea din 1945 a filmului omonim, ȋn regia lui Michael Curtiz), poartă o haină de blană și traversează un pod cu pași ezitanți, parcă bȃntuită de un gȃnd negru. Cȃnd o vedem ȋn prim-plan, e luminată cum erau luminate marile actrițe ȋn epoca studiourilor și-și spune replicile cu o expresivitate controlată care comunică exact ce simte și nimic mai mult (de altfel, rolul i-a adus un Oscar). Ȋnțelegem imediat că e ȋntr-un moment de cumpănă și o urmărim cu atenția ȋncordată. Prima dată cȃnd o vedem pe Kate Winslet ȋn rolul lui Mildred (ȋn versiunea din 2011, regizată de Todd Haynes), poartă haine de casă și face prăjituri. Mildred ȋi explică soțului, care pare neatent, cum ar putea reduce cheltuielile. Raportȃnd miniseria lui Todd Haynes la „Mildred”-ul clasic, naturalismul pare aici un fel de stilizare.

Ambele versiuni ecranizează romanul din 1941 al lui James M. Cain. Prima ȋl reordonează după o rețetă de  film noir: ȋncepe brusc, cu uciderea celui de-al doilea soț al lui Mildred de către un asasin nevăzut, și apoi reia ȋn flashback-uri evenimentele care au condus la crimă. Urmărind ultimii ani din viața protagonistei, ne concentrăm să detectăm vinovatul – simțim mai mult suspans decȃt substanță. A doua versiune (de cinci ore și jumătate) ȋși permite să fie o adaptare fidelă: prezintă ascensiunea socială a lui Mildred – o casnică din anii ’30 care devine proprietara unui lanț de restaurante- și a fiicei ei, Veda – care, cu sprijinul mamei, devine o soprană prețuită. „Mildred Pierce” ne-o apropie pe eroină arătȃndu-ne toate frămȃntările, fȃstȃcelile și fericirile ei de pe parcurs – metafora și hiperbola n-au ce căuta aici.

Pe de altă parte, dacă filmul trebuie ȋncadrat ȋntr-un gen, e o melodramă. Ȋn Hollywood-ul clasic, convențiile rigide ale melodramei serveau pentru a dramatiza tensiunile sociale ale momentului; ȋn filmele lui Douglas Sirk, de pildă, protagoniștii ȋnfruntă presiunea societății care le dictează să fie altfel decȃt sunt. Ȋn romanul său, James Cain urmărește același scop: Mildred și Veda reprezintă două categorii mai vaste, iar certurile ȋntre mama jertfitoare și fiica ingrată reprezintă, la scară redusă, conflictul ȋntre două mentalități distincte.

Analizȃnd slăbiciunile melodramei, criticul Thomas Elsaesser arată cum „personaje făcute pentru operetă sunt forțate să interpreteze tragediile umane (suferind ȋn acest fel contradicțiile civilizației americane)”. De aici, repetitivitatea sau artificialitatea: ȋn lupta corp la corp cu forțe mai puternice ca ei, protagoniștii pot ori să aibă la nesfȃrșit o singură reacție  – uimire, furie sau anxietate -, ori să cȃștige sau să abandoneze după o confruntare decisivă – e treaba scenariștilor să-i ȋmpingă din spate. „Mildred Pierce” e atipic nu numai pentru că e mai consistent, ci pentru că Mildred nu e depășită de situație: ca eroinele din noir-uri, dar prin mijloace oneste, Mildred ȋși face calculele, apoi ia măsuri, și ȋn final triumfă.

Ce e mai evident ȋn roman și ȋn adaptarea nouă e că triumful nu echivalează cu satisfacția: chiar după ce se ȋmbogățește, Mildred rămȃne cu aceleași deprinderi și aceleași complexe de inferioritate ca mai ȋnainte. Ȋn versiunea din ’45, planurile lui Mildred pentru fiica ei eșuează, ȋnsă urmările sunt mai crude dincoace, unde planurile reușesc: Veda s-a rafinat destul de mult să-i reproșeze mamei ei vulgaritatea, sub impulsul unui dispreț pe care Mildred ȋnsăși i l-a cultivat. Lipsa romanului lui Cain e că scoate cu forța conflictul de mentalități din starea latentă; Mildred trebuie să sufere o decepție finală mai mare decȃt toate celelalte, și romancierul ȋși manipulează personajele să accelereze tragedia. Putem obiecta că Mildred n-are nici o șansă dacă ea joacă cinstit și fiica se poartă ca ȋn noir-uri.

„Mildred Pierce” e imperfect, dar e lăudabil. Odată ce hotărăsc să respecte arcul dramatic al cărții, Haynes și scenaristul Jon Raymond nu ȋnlocuiesc nimic de frica publicului (succesul fiicei rămȃne același din carte, deși nu știu cȃți scenariști de azi ar scrie o răsturnare de situație ȋn care tȃnăra frumoasă descoperă că are cu adevărat talent muzical). Mizanscena lui Haynes e delicată – poziția actorilor ȋn cadru subliniază relațiile de putere pe care dialogurile lui James M. Cain le sugerează la fel de subtil. Iar interpretarea lui Kate Winslet cere finețe, modestie și efort – Haynes s-a arătat ȋncȃntat de sprijinul ei, spunȃnd că a fost pentru el „un frate Coen mai mare”. (Și toate astea, ȋn condițiile de producție ale unui film de TV).

Pentru un film de Todd Haynes, „Mildred Pierce” e destul de cuminte. Comparați-l cu „Superstar: The Karen Carpenter Story” (1988) – un film biografic pus ȋn scenă cu păpuși Barbie; „Safe” (1995) – unde Julianne Moore e alergică și toate transformările din film se petrec pe tenul ei; „Far From Heaven” (2002) – pe care, probabil, l-ar fi făcut Douglas Sirk dacă-i permitea cenzura. Todd Haynes e plin de surprize. Poate că următorul lui film va fi un western revizionist cu un frate Coen ȋn rolul principal.

 

(articol publicat în Film Menu #12 / octombrie 2011)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Drei (Germania 2010, regie Tom Tykwer)

Animal Kingdom (Australia 2010, regie David Michod)

Drive (SUA 2011, regie Nicholas Winding Refn)

Film pentru prieteni (România 2011, regie Radu Jude)

Kinatay (Filipine 2009, regie Brillante Mendoza)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

About these ads

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s