teorema

[Cineclub Film Menu] : Teorema

Teorema

 

Italia 1968

regie, scenariu Pier Paolo Pasolini

imagine Giuseppe Ruzzolini

montaj Nino Baragli

cu Terence Stamp, Silvana Mangano, Massimo Girotti

 

Filmul “Teorema” (1968), în regia lui Pier Paolo Pasolini rulează miercuri 2 mai de la orele 20:00 la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu (subtitluri română).

 

discuţia de la finalul proiecţiei va fi moderată de către Emi Vasiliu şi Raluca Durbacă.

durata discuţiei: aproximativ 30 de minute

 

de Emi Vasiliu

Film revoluţionar despre schimbare, Teorema e totodată şi un film intimissim. Imaginat ca atac al dragostei libere asupra unei structuri familiale solide, Teorema evoluează programatic de la o premiză extrem de puternică: un tânăr străin apare ca musafir în casa unei familii burgheze, membrii familiei îndrăgostindu-se, rând pe rând, de el. Fascinaţia lor se consumă în acte de amor, în urma cărora slujnica, fiul, fiica, mama şi tatăl suferă transformări interioare. După plecarea tânărului, familia dispare ca unitate, membrii ei urmându-şi, fiecare, calea revelată de străin. Din set-up-ul raţional iniţial, personajele încep să acţioneze impulsiv. Trecerea de la un comportament la altul e motivată, în viziunea critic-comunistă a lui Passolini, de revelarea lipsei de substanţă spirituală a stilului de viaţă burghez.

Discutat mai ales din această perspectivă politică, Teorema e un film neobişnuit şi din punct de vedere al concepţiei cinematografice. Refuzând să explice în vreun fel apariţia tânărului musafir, plasându-l, astfel, de la început într-un plan simbolic susţinut, prin diferite intervenţii, pe tot parcursul filmului, Passolini îşi dă măsura propriei iubiri pentru cinema în secvenţele de transformare interioară ale personajelor. Îndrăgostirea Silvanei Mangano, interpreta mamei, se manifestă printr-un act absurd pentru rolul ei social: se dezbracă pe terasa cabanei de vacanţă a familiei. Presupusul vuiet mintal care ar acompania actul respectiv e sugerat de Passolini prin păstrarea pe sunet a ambientului natural de parc – natură cu păsărele. În natura cu pricina, străinul aleargă adonisiac după câinele familiei. Într-un interviu din 2007, Terence Stamp povesteşte cum, la premiera englezească a filmului, această secvenţă a provocat cea mai mare ilaritate, dintr-un motiv opac ochiul cultural continental: oare se va culca şi cu câinele? Amestecul homoerotismului în schema politic-spiritualistă poate fi şi ea explicată în termeni culturali, prin statutul revoluţionar al deviaţiei, însă cel mai câştigat, în 2012, va fi tot publicul spectator. Passolini îşi filmează bărbaţii ca un adevărat iubitor, decupându-i și aranjându-i în cadru cu un ochi atent la atractivitatea lor. În Teorema, bărbaţii lui Passolini sunt sexy.

Dacă mama se dezbracă pe terasă, tatăl face lucruri neobişnuit de naturale. Se trezeşte dimineaţa şi se plimbă prin casă, iese afară sub soarele pieziş, se uită în camera fiului. Fiul doarme cu străinul. Passolini punctează cu gravitate momentele „importante” din film, folosind recviemul lui Mozart cu insistenţa unui abuz erotic, săvârşit de Iisusul său gay.

Construit şi raţional, Teorema îşi trădează propria burghezie atunci când ilustrează muzical feţe de ţărani cu muzică de jazz. Simbolurile abundă, iar gândirea simbolistă care le stă la bază e exprimată în testimoniale retorice cu nuanţă de manifest. Cele mai mişto secvenţe rămân cele de descriere ale psihozelor. Cu o ultimă zvâcnire a normalităţii înainte de catatonie, fiica dansează pe spiralele (!) mozaicului din faţa casei. Străinul lui Passolini provoacă deschideri de conştiinţă, scoate dracul din burghezie, însă Aghiuţă odată afară, nu mai rămâne mare lucru în personaje. Slujnica, muncitoare, e singura câştigată, avansând într-o prezenţă divină, făptuitoare de miracole, desprinsă de pământ. Combinaţia personală a lui Passolini între comunism şi divin frustrează orice încercare de judecată. „Nu judeca” a fost, în interpretarea lui Terence Stamp, şi motorul actoriei sale, singurul precept religios care l-ar fi putut interesa pe Passolini. Într-un tip de gândire influenţat de prezenţa şi conştientizarea estică, actorul şi-a înţeles personajul ca cel care este, intuieşte nevoile oamenilor şi le acceptă fără discriminare. „Nimeni nu trebuie să afle că un semn iese bine din întâmplare. Din întâmplare şi tremurând. Odată ce se prezintă, reuşit printr-un miracol, el trebuie protejat, îngrijit cu veneraţie ca un altar”, spune fiul devenit artist, spune Passolini despre sine.

Alte filme prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

The Lodger ( Marea Britanie 1927, regie Alfred Hitchcock )

Grey Gardens (S.U.A 1975, regie Albert Maysles, David Maysles)

Johnny Guitar (S.U.A. 1954, regie Nicholas Ray)

Le Genou de Claire (Franţa 1970, regie Eric Rohmer)

King Kong (SUA 1933, regie Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack)

Pickpocket (Franţa 1959, regie Robert Bresson)

 

Cineclub Film Menu

Download Film Menu

Sondaj

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s