Holy Motors 2012

[Review] : Holy Motors

Holy Motors

 

Franţa – Germania 2012

regie, scenariu Leos Carax

imagine Caroline Champetier

montaj Nelly Quettier

cu Denis Lavant, Kylie Minogue, Eva Mendes, Edith Scob

 

 

de Simona Matarlian

Cu fiecare film al său, Leos Carax obișnuiește să forțeze limitele de permisivitate poetică ale cinemaului așa cum îl știm, și parcă în cei 13 ani scurși de la ultimul său lungmetraj se simțea în peisajul arthouse lipsa acelei sincerități care atentează, cum numai Carax reușește, la partea analitică a privirii și la încercările de a reduce absurdul la înțelegere în general.

„Holy Motors” urmărește o limuzină cu decor de backstage în care Denis Lavant (actor fetiș și alter ego a lui Carax) traversează în decursul unei zile Parisul, într-un suprarealist și supraficțional rit de trecere prin viață luată ca film. Ca unitate spațio-temporală, structură internă și virtuozitate stilistică, „Holy Motors” a fost comparat cu „Ulysses”, al lui James Joyce, însă ceea ce legitimează această posibilă paralelă este mai degrabă în miza prin care Joyce, mai în glumă, mai în serios, specula cândva potențialul peren al romanului său: conține atâtea mistere și puzzleuri, încât va ține criticii ocupați câteva secole dezbătând ce a vrut de fapt să spună.

Cum e firesc în orice film, primele 10-30 de secunde dau, în sens figurat și metaforic, cheia întregii povești. Acest lucru poate fi în general trecut cu vederea, însă în „Holy Motors” primele secunde descriu o sală de cinema în timpul unei proiecții dintr-un unghi de dincolo de capetele spectatorilor conturate de lumina proiectorului, și un Leos Carax (chiar el), singur, dormind alături de câinele lui (singur) trezit buimac din somn, deschizând o ușă secretă printr-un perete tapetat cu peisajul litografiat al unei păduri, cu o cheie (sic) implantată în mână, toate acestea ducând spre sala de mai devreme.Distanțare, proporție, vizionare în vizionare, impactul unei astfel de imagini ne pune pe direcție conștient și inconștient prin imagistica suprarealistă și o oarecare bulversare de înțeles. Ce urmează ne apare ca o zi normală din viața unui om de bună credință (Denis Lavant atingând culmea cameleonică de a fi Carax realfictiv), tată singur al unei fiice adolescente și proprietar de limuzină cu un dosar de întâlniri pe care îl va bifa de-a lungul unei zile.

Pentru aceste întâlniri, Lavant (Mr. Oscar) devine pe rând o bătrânică bătută de soartă, cerșind pe străzi într-o limbă de nerecunoscut, se transpune într-un spațiu SF cu leduri și visual-uri generate pe computer unde seduce o contorsionistă în costum roșu; își respectă promisiunea de la sfârșitul părții lui din „Tokyo!”(2008) de a continua aventurile lui monsieur Merde prin lume: răpește un top model, ofensează niște francezi, mănâncă nişte bani, flori, degete de om. Din identitate în identitate se răzbună, ucide și se sinucide, asasinează un bancher, îmbătrânește, plânge, moare și în ceea ce pare o clasică discuție cu producătorul, pronunță niște meditații superb paranoice la adresa audiovizualului contemporan și auctorialului prin excelență personal.

Având el însuși o formație de critic de film, Leos Carax își permite să existe, să judece și să jongleze cu toate conceptele filmice. Regizând un climat imprevizibil chiar și pentru cei mai versați spectatori, Carax manipulează în mod abil acea zonă liminală dintre real și ficțiune, cu o transparență care face din acest proces o demonstrație cu atât mai dezarmantă, cu cât singura ei cauză pare a fi jocul și/sau joaca. Însă dincolo de a fi un montaj de atracții care testează viteza publicului de a trece dintr-o stare în alta cu echivalentul vizual al fenomenelor supersonice, avatarurile pe care le adoptă Carax în acest roadtrip de personalitate dezvăluie un inventar stilistic lucid și controlat al felurilor de a face cinema.

Bătrânica de pe pod ne este prezentată într-un stil realist documentaristic, pentru ca apoi să revenim în fața oglinzii de machiaj din limuzină, unde perucile cad și machiajul se dizolvă în ceea ce înseamnă realul lui Carax, sau un alt film. În secvența următoare, a contorsiunilor cu cât mai SF cu cât sunt reale și cu atât mai magice dincolo de CGI, Carax reușește să depășească limitările creative pe care le impune acel common sense ce se aplică reprezentărilor erotismului în cinema. Într-un alt segment, creează o melodramă care se ia în serios până la autodesființare, atât ca gen cinematografic, cât și ca raport dintre viață, ficțiune și lacrimogen denunțat de imaginea unui om muribund în cel mai convingător sens al realului și/sau melodramaticului. Acest episod e cu atât mai șocant când vine la pachet cu mult așteptatul sequel la „Tokyo!”, povestea lui Merde, pe care Carax intenționa să îl filmeze inițial în SUA, unde Kate Moss ar fi fost sortită rolului lui Kay M, interpretată aici de o Eva Mendes drapată în mătase aurie pe un piedestal funerar.

În mult-anticipata secvență de musical, Kylie Minogue, o apariție impecabil de potolită, elegantă și subtilă, interpretează piesa „Who Were We”, într-un magazin aflat în plină degradare, evocă într-o aură mai nostalgică și mai matură acel sentiment naiv al iubirii complicate și sufocante care l-a consacrat pe Carax încă din „Boy Meets Girl” (1984). Apariția lui Kylie este anticipată de un episod mai emoționant chiar și decât cel în care Oscar joacă rolul de tată, confruntat cu anxietatea fiicei adolescente pe care o așteaptă de la o petrecere. Concluzia acestei secvențe deconspiră o idee ce ia nenumărate forme pe tot parcursul filmului: pedeapsa este aceea de a trăi cu tine însuți.

(articol publicat în Film Menu #16 / octombrie 2012)

Alte review-uri Film Menu:

Post Tenebras Lux (2012, regie Carlos Reygadas)

Sleeping Beauty (2011, regie Julia Leigh)

Misterios de Lisboa (2010, regie Raoul Ruiz)

Shame (2011, regie Steve McQueen)

Moonrise Kingdom (2012, regie Wes Anderson)

One thought on “[Review] : Holy Motors

  1. Pingback: Holy Motors “vs.” Cosmopolis « Movie Zone

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s