skyfall05

[ Review ] : Skyfall

Skyfall

 

Marea Britanie – SUA 2012

regie Sam Mendes

scenariu Neal Purvis, Robert Wade, John Logan

imagine Roger Deakins

montaj Stuart Baird

 

 

de Andrei Dobrescu

 

„Skyfall”, al 23-lea film din seria James Bond și primul regizat de un câștigător de Oscar – Sam Mendes („American Beauty”, 1999) – are o singură problemă: ia jocul prea în serios. Scenariștii Neal Purvis, John Logan și Robert Wade au dat de-o parte cărțile lui Ian Fleming și l-au transformat pe Bond dintr-un spion carismatic, afemeiat și superficial, într-un asasin vulnerabil și îmbătrânit. Așa cum arată acum, „Skyfall” are o temă clară: lupta dintre vechi și nou, dintre escapismul lejer de până acum și o nouă imagine mai întunecată și mai sofisticată.

Mergând pe această idee, filmul se deschide în Istanbul, unde M (Judi Dench) coordonează greșit o misiune, pierde un disc ce conține identitatea agenților sub acoperire și aproape îl omoară pe Bond (Daniel Craig). După luni în care cochetează cu retragerea, Bond se întoarce la Londra motivat de un atac cu bombă asupra sediului MI6. Nerefăcut după rana primită și eșuând lamentabil la probele fizice, Bond este reîncadrat doar cu concursul lui M, și ea amenințată cu retragerea (după eșecul de la Istanbul) de Mallory (Ralph Fiennes), noul director al agenției. Vulnerabil și desconsiderat, Bond trebuie să-l înfrunte pe Silva (Javier Bardem), un fost agent MI6, care vrea să se răzbune pe M și să distrugă agenția care l-a abandonat. O încercare asemănătoare a mai avut loc în 1987, odată cu distribuirea lui Timothy Dalton în locul lui Roger Moore. Vorbind despre rol, actorul spunea că și-a construit personajul plecând tocmai de la apelativul 007, de la faptul că este un om căruia îi este „îngăduit” să ucidă. Spectatorii se plâng, spunea Dalton, că nu mai pot să vină cu copiii la filmele cu Bond. Dar Bond nu este un film pentru copii!

Cu siguranță, nici „Skyfall” nu mai este un film de duminică. Noua formulă macină exact structura francizei, definitivată de iconicul „Goldfinger” (1964, regie Guy Hamilton). Rețeta cuprindea totul, de la cadrul de început, cu Bond trăgând cu pistolul spre cameră, până la secvența care închidea filmul, în care Bond termina misiunea şi rămânea cu fata. Presărate în poveste, întâlneai mereu replicile celebre („Bond. James Bond” sau „A Martini. Shaken, not stirred”), și partenerii din MI6 – M, șeful pretențios, Moneypenny, secretara îndrăgostită de Bond, sau Q, maestrul gadgeturilor. Bond mergea exact în centrul ideii de entertainment, care spune că trebuie să primești ceea ce aștepti și ceva în plus. Atacând lucrurile astea, „Skyfall” începe un pariu riscant.

„Ce vrei? Un pix care să explodeze?” îl întreabă pe Bond noul Q (Ben Wishaw), cu profil de computer geek și nu de inventator aiurit. Și, într-adevăr, gadgeturile dispar. În arsenalul agentului rămân stinghere un singur pistol cu recunoaștere prin amprentă și un cuțit old school. Aston Martin-ul apare și el doar ca să-i dea lui Bond un pretext să o amenințe pe M că o catapultează dacă mai vociferează. Vechiul arsenal a devenit o glumă.

Un lucru excepțional e faptul că în sfârșit avem parte de un final mai inteligent decât Bond atacând baza teroriștilor. Rolurile se schimbă, iar de data asta Bond este cel asediat, chiar în conacul unde a copilărit. Elicopterul lui Silva (Javier Bardem) apropiindu-se pe fondul lui „Boom, Boom”, al lui John Lee Hooker, e o imagine cool pentru 50 de ani de franciză.

Dacă schimbările astea fac bine filmului, nu același lucru se întâmplă cu încercarea de dezvoltare a personajului. Până acum Bond era un individ apărut de nicăieri, despre care se știa doar că bea Martini și că a terminat Cambridge-ul. Pornind probabil de la declarațiile lui Sam Mendes, care considera filmele lui Cristopher Nolan ca punct de referință, Bond primește o biografie la fel de serioasă ca cea a lui Batman.

Globe-trotting-ul prin locaţii exotice rămâne, ca și The Bond Girls, Sévérine (Bérénice Marlohe) și Eve (Naomie Harris), poate cu mai puțin glamour ca de obicei. Bond a îmbătrânit și nu mai întoarce privirile tuturor damelor. Un plus incredibil e imaginea semnată de Roger Deakins. Duelul din turnul din Shanghai e un miracol de coregrafie şi imagine. Totul joacă: distanțele dintre personaje, lumina spoturilor gigantice care curg pe clădirile din jur, intervalul de lumină şi întuneric în care cei doi adversari își calculează mișcările. O luptă a siluetelor și apoi căderea în abis. Abia aici acțiunea capătă valențe poetice și se îndepărtează de o violență gratuită.

Despre secvența clasică de început, cu Bond trăgând spre cameră, Sam Mendes spunea că nu i-a mai găsit locul la montaj. Pur și simplu nu se lega de începutul filmului. Cam așa e şi „Skyfall”:lasă impresia că ceva nu se mai leagă. E mai bun (mult mai bun!) decât predecesorul „Quantum of Solace” (2008, regie Marc Forster), dar mai inegal şi mai pretenţios decât „Casino Royale” (2006, regie Martin Campbell).

Roger Ebert spunea după „Goldfinger” că, deşi probabil nu toţi bărbaţii îşi vor dori să fie Bond, cu siguranţă toţi puştii vor dori asta. Bond pierde acest lucru în mâinile lui Daniel Craig şi Sam Mendes. Rămâne un personaj spectaculos, dar un model mai puţin dezirabil. Devine mai mult Ian Fleming, autorul distrus de lipsa recunoaşterii, decât spionul Kiss, Kiss, Bang, Bang. Două noi filme sunt deja anunţate, dar un lucru pare sigur: James Bond îmbătrâneşte.

 

(articol publicat în Film Menu #16, noiembrie 2012)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Post Tenebras Lux (2012, regie Carlos Reygadas)

Moonrise Kingdom (2012, regie Wes Anderson)

Holy Motors (2012, regie Leos Carax)

Take Shelter (2011, regie Jeff Nichols)

Hugo (2011, regie Martin Scorsese)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s