intotheabyss2

[ Review ] : Into the Abyss

Into the Abyss

SUA – Marea Britanie – Germania 2011

regie, scenariu Werner Herzog

imagine Peter Zeitlinger

montaj Joe Bini

muzică Mark De Gli Antoni

cu Werner Herzog, Richard Lopez, Michael Perry

intotheabyss

de Raluca Durbacă

În 2001, Michael Perry și Jason Burkett au comis o triplă crimă în orașul Conroe din statul Texas. Michael Perry a fost condamnat la pedeapsa cu moartea prin injecție letală. Jason Burkett a fost condamnat la închisoare pe viață după ce tatăl său a pledat în fața juraților pentru a-și salva fiul. Michael Perry a fost executat zece ani mai târziu, în iulie 2011. Cu opt zile înainte de execuție, regizorul Werner Herzog i-a luat un interviu.

Există o coincidență stranie de nume între Michael Perry şi Perry Smith, personajul romanului „Cu sânge rece”, scris de Truman Capote. Asemănările dintre romanul non-ficțional al lui Capote și documentarul lui Herzog, „Into the Abyss” (2011), nu se opresc aici. Ca și Capote, Herzog este interesat să înțeleagă mediul în care astfel de atrocități se nasc. Conroe, Texas – un oraș postapocaliptic, în care Herzog filmează benzinării părăsite, case dărâmate, terenuri de sport în paragină, populat cu indivizi distanți, încercați de viață, care au învățat să citească abia la maturitate. Familiile și prietenii celor doi făptași – mulți dintre ei familiarizați deja cu închisoarea, cum este tatăl lui Jason Burkett, filmat de Herzog în închisoarea aflată peste drum de cea în care își execută fiul său sentința, un om care și-a petrecut o mare parte a vieții după gratii și care regretă că nu a putut fi un exemplu mai bun pentru copiii săi. Familiile victimelor – inocenți marcați pe viață de pierderea celor dragi, care nu-și pot reține lacrimile atunci când sunt rugați să povestească cele întâmplate cu zece ani în urmă. De asemenea, frapează inutilitatea crimelor. Perry Smith, împreună cu complicele său, au comis patru crime pentru câțiva dolari. Michael Perry și Jason Burkett au comis trei crime pentru a fura o mașină. Însă asemănările dintre „Cu sânge rece” și „Into the Abyss” se opresc aici. Dacă Truman Capote încearcă să înțeleagă psihologia criminalilor, Herzog nu prezintă o astfel de curiozitate. În schimb, încercă să arate care este impactul pedepsei capitale asupra celor implicați direct în ducerea ei la bun sfârșit.

Există două victime colaterale prezentate în documentarul regizorului german. Prima este liderul echipei de execuție a închisorii din Texas care, după cea de-a 125-a execuție, a avut o cădere nervoasă și și-a părăsit slujba. Cea de-a doua victimă colaterală este preotul închisorii. Herzog nu zăbovește prea mult asupra implicațiilor teologice și teoretice ale pedepsei capitale în discuția cu preotul, ci asupra experienței în sine. Într-unul dintre momente, Herzog îl roagă pe acesta să descrie întâlnirea sa cu o veveriță. Oricât de amuzantă și scoasă din context ar părea întrebarea, intenția lui Herzog nu este să genereze comic, ci să dezvăluie candoarea și inocența unui om care, în momentul în care condamnatul este injectat cu substanța letală, își ține mâinile pe piciorul acestuia, refuzând să îl lase singur în fața morții, oferindu-i un ultim moment de căldură umană. Pentru că asta caută Herzog de fapt: umanitatea din spatele tuturor atrocităților. Însă o face din perspectiva biologului care studiază un insectar, a străinului care încearcă să înțeleagă o cultură radical diferită de a sa, a nepământeanului care vrea să știe ce se ascunde în spatele acestor ființe bipede, stăpânite de impulsul violenței. Vocea calmă, detașată și nepărtinitoare a lui Herzog se distinge uneori din spatele camerei, prin întrebările pe care le adresează intervievaților, documentarul nefiind însoțit de voice over. Herzog nu acordă mai multă atenție vreunuia dintre subiecții săi în defavoarea celuilalt. Filmul său nu are personaje principale, ci doar o menajerie de victime și criminali care se perindă prin fața obiectivului. Cu toate acestea, se distinge din când în când câte o undă de empatie în rarele momente în care Herzog lasă camera de filmat să înregistreze în continuare subiectul mult după ce acesta a terminat de vorbit.

(articol publicat în Film Menu #16, noiembrie 2012)

 

Alte review-uri Film Menu:

On Death Row (2012, regia Werner Herzog)

Cave of Forgotten Dreams (2010, regia Werner Herzog)

My Son, My Son, What Have Ye Done? (2009, regia Werner Herzog)

Agnès de ci de là Varda (2011, regia Agnès Varda)

Holy Motors   (2012, regie Leos Carax)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s