Cineclub L'homme blesse

Cineclub Film Menu: L’homme blessé

L’homme blessé (Omul rănit)

Franța 1983

regie Patrice Chéreau

scenariu Patrice Chéreau, Hervé Guibert

imagine Renato Berta

montaj Denise de Casabianca

distribuție Jean-Hugues Anglade, Vittorio Mezziogiorno

chc3a9reau-lhomme-blessc3a9

 

*

Filmul „L’homme blessé (Omul rănit)” (Franța 1983, realizat de Patrice Chéreau) rulează joi 16 octombrie 2014, de la ora 19, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Filmul e subtitrat în limba engleză. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Andrei Luca şi de Andrei Dudea.

*

 

de Andrei Dudea

Imediat după lansare, filmul lui Patrice Chéreau, L’homme blessé este criticat pentru că nu vorbește despre o homosexualitate satisfăcătoare. Deranjat de termenul folosit, Chéreau răspunde: „Ați văzut vreodată o homosexualitate satisfăcătoare? Și chiar dacă se întâmplă, nu poți face un film despre o situație homosexuală fericită. În general nu faci filme cu întâmplări fericite. Nimeni nu critică niciodată povestirile heterosexuale nefericite pentru că pun heterosexualitatea într-o lumină proastă. Dacă o situație este satisfăcătoare atunci nu are sens să faci un film sau să scrii un roman despre asta.”

Inițial, filmul trebuia să fie o adaptare după romanul lui Jean Genet, Jurnalul unui hoț, însă după o perioadă de șase ani, timp în care Chéreau împreună cu Hervé Guibert au lucrat la scenariu, rezultatul final cristalizează o nevoie personală a regizorului, și anume aceea de a „face un film care ar vorbi clar despre pasiunea unui băiat pentru un altul” [1]. Chéreau reușește să depășească o barieră psihologică, declarând într-un interviu că a reușit să vorbească despre sine fără a-și mai deghiza opera într-o situație heterosexuală.

Filmul, care a reprezentat Franţa la Cannes în 1984, prezintă povestea lui Henri (Jean-Hugues Anglade), un tânăr presat de o familie sufocantă, care îl întâlnește pe Jean (Vittorio Mezzogiorno, dublat de Gérard Depardieu), la gară, în toaleta bărbaților. Tânărul Henri dezvoltă o pasiune periculoasă pentru Jean, un hustler cu înclinații homoerotice, dependent de somnifere, despre care însă nu se înțelege dacă ar fi un pește, un hoț mărunt sau câte puţin din fiecare. La rândul său, Jean este însoțit de un partener, un doctor burghez decăzut cu înclinații voyeuristice, pe nume Bosmans. Cei doi îl plimbă pe Henri prin subteranele oraşului – îi oferă lui și spectatorului o călătorie prin locurile frecventate de o clasă marginalizată: de la toaleta gării, prin parcarea plină cu maşini unde cupluri heterosexuale se întâlnesc pentru a face sex (loc propice pentru voyeurism) până la clubul de noapte unde Jean doarme periodic. Pasiunea lui Henri îl va duce la un final tragic, atunci când va face un ultim efort de a fi alături de persoana pe care o iubeşte. Despre final, Hervé Guibert scria că se aseamănă cu cele din nuvelele lui Jean Genet, scriitor pentru care elementul fundamental al unei povestiri rămâne dragostea: „Et s’il n’y avait qu’une seule chose à garder, dans cette histoire, ce serait bien sûr l’amour”[2] (“Şi dacă ar fi să se păstreze un singur lucru din povestire, acela ar fi într-adevăr dragostea”).

Este important de reținut că filmul apare în 1983, la doi ani după ce François Mitterand este ales în funcție și la un an după ce guvernul condus de acesta decriminalizează homosexualitatea. Așadar filmul apare atunci când revoluția gay se apropie de sfărşit, după un început timid în 1971, urmat de culminarea eforturilor comunităţii din anii ’70 şi sărbătorită în anii ’80. “Are you ready for the 80s?” cântau cei de la Village People. Eliberarea de homosexualitate, ca termen peiorativ, se apropia de sfârşit. Cel puțin în Franța. Comparativ, în România homosexualitatea este decriminalizată începând din 2000, nu în urma unei revoluții, ci în urma presiunilor din exterior [3]. România urma să intre într-o alianță strategică cu țări cu înclinații liberale mult mai largi decât cele cu care eram obișnuiți.

Dacă doriți să aflați mai multe despre cum se trăia gay înainte de 1989 în România, vă recomand „După Traian și Decebal (Din filele istoriei gay în România)”, piesă care face parte din Stagiunea de Teatru Politic, proiect coordonat de către Gazeta De Artă Politică.

[1] Frédéric Martel, The Pink and the Black: Homosexuals in France Since 1968, Stanford University Press

[2] Jean-Pierre Boulé, Hervé Guibert: Voices of the Self, Liverpool University Press

[3] http://artapolitica.ro/?p=1571

 

Alte filme prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Higanbana (Japonia 1958, regie Yasujiro Ozu)
Will Success Spoil Rock Hunter? (SUA 1957, regie Frank Tashlin)
Paris nous appartient (Franţa 1961, regie Jacques Rivette)

 

One thought on “Cineclub Film Menu: L’homme blessé

  1. Pingback: L'homme blessé @ Cineclub film menu - Gratuitor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s