15ian

Cineclub Film Menu: Mädchen in uniform

Mädchen in uniform

(Domnișoară în uniformă)

Germania 1931

regie Leontine Sagan, Carl Froelich

scenariu Christa Winsloe, Friedrich Dammann

imagine Reimar Kuntze

montaj Oswald Hafenrichter

cu Emilia Unda, Dorothea Wieck

Annex - Thiele, Hertha (Maedchen in Uniform)_01

Filmul „Mädchen in uniform (Domnișoară în uniformă)” (Germania 1931, realizat de Leontine Sagan, Carl Froelich) rulează joi 15 ianuarie 2015, de la ora 19, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Filmul e subtitrat în limba engleză. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată de Iulia Alexandra Voicu și de Andrei Luca.

de Iulia Alexandra Voicu

Cu puțini ani înainte ca Adolf Hitler să preia puterea, Germania permite strecurarea unor momente de relaxare la nivel de reprezentare a relațiilor interumane în cinema, în general, și a relațiilor queer, în particular: unul dintre filmele (devenite cult) ce rămâne în istorie din acest punct de vedere este „Domnișoară în uniformă” („Mädchen in Uniform”, 1931). Filmul este însă impresionant din mai multe aspecte: distribuția este exclusiv feminină (comparați asta cu un studiu al NY Film Academy, care arată că în Top 500 Filme din 2007-2012, personajele sunt 2.25 bărbați la o femeie, numai 30.8% dintre personajele care au replici sunt femei, iar 9% dintre oamenii care regizează sunt femei[1]), este primul film german regizat de o femeie[2], Leontine Sagan, autoarea piesei după care este realizată ecranizarea fiind tot o femeie, Christa Winsloe (ambele lesbiene). În eseul său despre acest film, Nancy Thuleen pune cap la cap informațiile privind rolul lui Carl Froelich în regia filmului. Froelich era unul dintre cei mai experimentați regizori germani la vremea respectivă: Kracauer îl menționează ca fiind clar cel care a ghidat-o pe Sagan în ceea ce privește regia, dar genericele finale ale variantelor VHS de la vremea scrierii eseului (1994) nu-l menționează deloc (versiunea în germană) sau îl amintesc drept „Supervisor” (versiunea în engleză). [3]

Filmul a fost lansat în 1931 în Germania și a fost un mare succes de box-office în întreaga Europă (inclusiv în România); a mai fost distribuit în Japonia, iar în SUA a fost inițial interzis, ca apoi să fie proiectat într-o variantă cenzurată. „Mädchen in Uniform” a fost interzis mai târziu de către autoritățile germane, urmând să fie redescoperit și reanalizat abia prin anii ’70, când studiile feministe de cinema și festivalurile de film dedicate regizoarelor au luat amploare.

Povestea se focusează pe Manuela (Hertha Thiele), o adolescentă de 14 ani, fiică de soldat, care, după moartea mamei sale, este adusă la internatul de fete. Faptul că internatul este o imagine a educației prusace rigide, lipsite de emoții, ce urmărea creșterea acestor fete într-o disciplină aproape inumană și le pregătea întru asumarea rolului de transmitere a valorilor prusace, a condus la două puncte de vedere: s-a scris că e un punct de vedere critic și curajos cu privire la despotismul prusac, că merită citit în cheia anti-sistem autoritar și anti-fascism, dar au existat voci care au spus că Fräulein von Bernburg (Dorothea Wieck) e fix îndulcirea acestui sistem, elementul care arată că există și părți duioase. B. Ruby Rich dedică filmului un eseu amplu[4], în care oferă mai multe piste de analiză a filmului. Ea scrie: „Așa cum propun eu să fie citit filmul, Mädchen in Uniform este despre reprimare sexuală în numele armoniei sociale, despre absența patriarhatului și despre formele lui prezente, despre legături între femei care reprezintă atracție în loc de repulsie, și despre eliberarea puterilor ce pot sprijini identificarea unei sexualități lesbiene. Filmul este o dublă poveste de auto-cunoaștere: cea a Manuelei (adolescenta care rostește „iubirea care nu îndrăznește să-și spună numele” și care, făcând distincția între fantezie și dorință, îndrăznește să reacționeze la impulsul celei din urmă). Și mai este a profesoarei von Bernburg, care își refuză propriul rol de agent al represiunii și își câștigă propria libertate, acceptând că simte atracție față de o altă femeie.[5]

Între Fräulein von Bernburg și Manuela se dezvoltă o relație despre care știm că este unică: deși se poartă cu toate fetele cu blândețe, camera face din sărutul celor două ceva ce nu se repetă cu celelalte. Acest sărut a dat naștere unei imagini emblematice LGBT avant-la-lettre. Un distribuitor, la vremea apariției filmului, a cerut alte imagini asemănătoare pentru a face un colaj-print, iar în România a dat naștere unui cult supranumit „longstockings and kissing”. Sărutul este fetișizat (prin încadratură, lumină), considerat gestul „minimum și maximum”[6] care putea codifica legătura dintre femei și toată problematica din juru-i, gest permis pe ecran (mai mult ar fi însemnat un risc). Relațiile dintre personajele acestui film abundă totuși în ambiguitate (ca soluție găsită să poată fi adus acest subiect într-un film) și astfel reușește să flexibilizeze reprezentarea genului feminin: pot fi găsite nuanțe de ludic afectuos (spre exemplu, apropierea dintre Fräulein von Bernburg și Ilsa, permițându-i acesteia din urmă să se alinte, după ce tocmai fusese pedepsită, ca apoi să îi dea o palmă peste fund), dar și nuanțe de scânteie erotică ce se poate naște în apropierea dintre două femei (o palmă peste fund însoțită de privirea Ilsei, de tonul ei, adaugă un strat naughty). B. Ruby Rich subliniază stratificarea emoțiilor dintre profesoară și eleve, notând despre personajul Dorotheei Wieck că „sub toleranța sa stă camuflată realitatea reprimării.”

Ambiguitatea e hrănită și de faptul că nu există nuditate absolut deloc, dar există apropieri, atingeri, ceea ce ajută la a contura personaje dincolo de stereotipiile și clișeele unei relații lesbiene. Pentru Siegfried Kracauer, filmul este „expunerea efectului devastator pe care prusianismul l-a avut asupra unei fete tinere și sensibile [7]. B. Ruby Rich, citându-l pe Alex de Jonge în ceea ce privește contextul social, scrie: „Dacă Mädchen in Uniform este cu adevărat primul film radical lesbian, este de asemenea un produs tipic al societății Weimar târzii, o societate în care ideea că homosexualitatea…devenise o formă de comportament la modă, este întregită de ideea Weimar de a face o pauză completă de la rigidul și falimentarul trecut al generației părinților[8][9] .

În afară de implicarea atâtor femei în realizarea acestui film și de narațiunea axată pe relațiile dintre femei și pe problemele lor în mijlocul unei ordini patriarhale, unul dintre motivele puternice pentru care „Mädchen in Uniform” este un film feminist constă în interacțiunea dintre eleve. E un exemplu de model de camaraderie între femei, în care-și au loc voioșia specifică vârstei sau micile glume despre bărbați celebri, au loc momente de ironizare a situației în care toate se află, are loc complicitatea când vine vorba de stârnirea unor acțiuni subversive sau sărutări furate profesoarei, și susținerea completă când vine vorba de situații-limită, cum este cea în care ajunge Manuela. Faptul că ea este salvată de pe scările iluminate expresionist se datorează efortului comun al colegelor sale de a o căuta.

Educată pentru a deveni actriță și regizor de teatru, Leontine Sagan s-a salvat de la ce avea să vină în Germania nazistă, plecând mai întâi în Anglia, unde a realizat un film numit „Men of Tomorrow”, ca apoi să se stabilească în Africa de Sud și să ajute acolo la construirea scenei culturale teatrale.

[1] https://www.nyfa.edu/film-school-blog/gender-inequality-in-film/

Sigur, este un studiu bazat pe studiul industriei mainstream americane, dar nu e ca și cum industria filmului de artă se situează la polul opus.

[2] Kirstin Olsen, Chronology of Women’s History, Greenwood Publishing Group, 1994, pag. 233

[3] Thuleen, Nancy, Mädchen in Uniform: Traditional and Innovative Strategies in an Early Women’s Film. Website Article. 18 December 1994. <http://www.nthuleen.com/papers/655paper.html>.

[4] B. Ruby Rich, Maedchen in Uniform – From repressive tolerance to erotic liberation, 1981, disponibil la http://www.ejumpcut.org/archive/onlinessays/JC24-25folder/MaedchenUniform2.html

[5] Ibid. , în traducerea Andrei Petrescu

[6] Ibid.

[7] Siegfried Kracauer, From Caligari to Hitler (Princeton: Princeton University Press, 1947), pag. 226

[8] Alex de Jonge, The Weimar Chronicle: Prelude to Hitler (London: Paddington Press, 1978), pag. 138, apud. B. Ruby Rich, Maedchen in Uniform – From repressive tolerance to erotic liberation, 1981 (disponibil la http://www.ejumpcut.org/archive/onlinessays/JC24-25folder/MaedchenUniform2.html )

[9] B. Ruby Rich, Maedchen in Uniform – From repressive tolerance to erotic liberation, 1981, disponibil la http://www.ejumpcut.org/archive/onlinessays/JC24-25folder/MaedchenUniform2.html

 

 

Alte filme prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:
L’homme blessé (Franța 1983, regie Patrice Chéreau)
Cronica de un niño solo (Argentina 1965, regie Leonardo Favio)
The Wild One (SUA 1953, regie László Benedek)
Touch of Evil (SUA 1958, regie Orson Welles)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s