Paradies liebe

[Review] : Paradies liebe

Paradies: liebe (Paradis: iubire)

 

Austria – Germania – Franța 2012

regie Ulrich Seidl

scenariu Ulrich Seidl, Veronica Franz

imagine Ed Lachman, Wolfgang Thaler

montaj Christof Schertenleib

cu Margarete Tiesel, Peter Kazungu

 

Paradies liebe

 

de Cristina Bîlea

 

Ulrich Seidl, cel pe care Werner Herzog îl descrie cu entuziasm ca fiind un fel de echivalent în cinema al păzitorului porților iadului, explorează încă o dată perversitatea relațiilor umane în „Paradies: liebe”.

Filmul este prima parte a trilogiei „Paradies” (vor urma „Paradies: Glaube” / „Paradis: credinţă” și „Paradies: Hoffnung” / „Paradis: speranţă”), care urmărește poveștile paralele a trei femei aparținând aceleiași familii, două surori și fiica adolescentă a uneia dintre ele. Inițial gândite ca un tot unitar, cele trei povești formau un gigant nonsimbiotic de şapte ore, care în final și-au găsit sensul separat. Atent și incomod observator al sexualității feminine de vârsta a doua, Seidl nu putea rata un subiect atât de fertil ca turismul sexual practicat de doamnele europene în căutare de carne proaspătă și fermă, direct „de la producător”, mama Africa în cazul acesta. „Paradies: liebe” este povestea Teresei (Margarete Tiesel), o austriacă blondă și corpolentă de 50 de ani, care pleacă în vacanță în Kenya, să-și întâlnească prietena, Inge, o obișnuită a locului. Inge o inițiază rapid în „specialitățile” locale, povestindu-i cu poftă despre parfumul inconfundabil al pielii negre și despre abilitățile sexuale ale acestor „beach boys”. Aparent timidă și mult mai decentă decât prietena ei, Teresa râde ca o școlăriță la povești deocheate, cărora în scurt timp le va fi protagonistă. Trecând linia de demarcație între plaja turiștilor și cea a bișnițarilor, Teresa se lasă încolțită de tinerii kenyeni care încearcă să-i vândă fel de fel de mărunțișuri și se simte în același timp agasată și măgulită de atenția ce i se acordă. Munga o cucerește pe Teresa cu delicatețe, făcând pași mici, care induc mai degrabă ideea de romantism decât cea de carnalitate: o ține de mână în public, o duce la el acasă și îi cumpără de băut, joacă rolul unui băiat timid, lăsând-o pe Teresa să îi facă avansuri. Totul face parte din jocul seducției, șlefuit până la perfecție de tinerii africani; în curând ea va trebui să deschidă portofelul.

Mult mai preocupat de stilizarea imaginii decât în filmele precedente, Ulrich Seidl pare că intenționează să expună o viziune picturală a Africii, făcând pe alocuri abuz de albastru și galben (majoritatea cadrelor sunt scăldate în aceste două culori) și construind din când în când imagini statice, asemănătoare unor tablouri. Cu toate că unele din încercări îi reușesc (bărbații africani nemișcați sub soarele arzător transmit o idee clară despre impenetrabilitatea Africii, formele voluptuoase ale Teresei care se conturează în spatele voalului fin al baldachinului reamintesc de femeile lui Rubens, în contrast cu idealul de frumusețe la care aspiră personajele feminine ale filmului), celelalte nu fac decât să încarce filmul, spunând prea puțin (excesul de albastru și galben).

Mult mai fluid, personajul Margaretei Tiesel este minunat construit și jucat, oscilând permanent între conștiința rolului de client al frumos ambalatei prostituții kenyene și nevoia de a crede că dragostea lui Munga este măcar puțin dezinteresată. Suspansul filmului nu este deloc deznodământul (chiar și fără să fi văzut în prealabil un alt film al lui Seidl, toate semnele duc evident spre un sfârșit amar), ci continua încercare de a ghici ce se întâmplă în sufletul Teresei. De multe ori fața ei trădează dezgustul unui om care se știe înșelat, pentru ca doar câteva minute mai târziu să pară a se bucura sincer de hârjonelile cu Munga.

Teresa se forțează să creadă într-o dragoste ce nu este decât convenția unui business ale cărui reguli le sunt bine cunoscute tuturor celor implicați. Își dorește cu atâta ardoare, încât nu ezită să își încerce norocul cu altcineva, imediat după ce Munga este demascat și Teresa îl lovește și umilește chiar în fața soției și a copilului său. Dar cu noul bărbat, cunoaște prea bine scenariul și nu se mai poate abandona fanteziei.

Seidl urmărește cu sânge rece deteriorarea sufletului unui om, demascând totodată putreziciunile unei lumi. Petrecerea aniversară a Teresei marchează totodată un fel de ritual al intrării ei în rândul „sugar mamas” și a fost catalogată de mulți spectatori ca fiind de o cruzime aparte, aproape de nesuportat. Nu curge nicio picătură de sânge, tulburătoare sunt deopotrivă umilințele la care este supus tânărul stripper african (ce de multe ori dă semne că ar suferi și de un ușor handicap psihic) și decăderea morală a unor femei pe care le bănuim decente în viața de zi cu zi și pe care le-am auzit nu demult discutând despre nevoia de a fi privite în ochi și iubite pentru ceea ce sunt, dincolo de riduri și de burțile care se revarsă.

 

(articol publicat în Film Menu #17 / ianuarie 2013)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

După dealuri (România – Franţa – Belgia 2012, regie Cristian Mungiu)

Los pasos dobles (Spania 2011, regie Isaki Lacuesta)

Post tenebras lux (Mexic – Franţa – Olanda – Germania 2012, regie Carlos Reygadas)

One thought on “[Review] : Paradies liebe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s