life of pi

[Review] : Life of Pi

Life of Pi

 

SUA – China – Taiwan 2012

regie: Ang Lee

scenariu: David Magee

imagine: Claudio Miranda

montaj: Tim Squyres

muzică: Mychael Danna

distribuţie: Suraj Sharma, Irrfan Khan, Ayush Tandon

life of pi

de Iulia Voicu

Cel mai recent film al lui Ang Lee pare un fel de poveste în ramă scoasă din tolba bunicii, o parabolă despre sens, speranţă și credinţă. În rolul nepotului este un scriitor fără inspiraţie (sau, melodramatic-religios spus, în căutarea lui Dumnezeu), iar în rolul bunicii înţelepte și păţite este chiar Pi – personajul principal al filmului.

Piscine Pi Patel este un indian numit după o piscină franceză, al cărui destin îl aduce în Canada. Pi matur începe să povestească scriitorului viaţa sa: una plină de aventuri, un destin deloc ușor. Tatăl său hotărăște să emigreze cu familia și cu animalele din grădina lor zoologică cu tot, însă vaporul cu care aceștia călătoresc se scufundă – singurele fiinţe care supravieţuiesc fiind Pi și câteva animale, respectiv un cimpanzeu, o zebră, o hienă și un tigru bengalez numit Richard Parker. Această premisă dezlănţuie partea de aventuri a filmului: Pi reușește să supravieţuiască împreună cu tigrul 227 zile în mijlocul Oceanului. Din punct de vedere narativ, este pasajul cel mai interesant al filmului (ecranizarea cărţii omonime a lui Yann Martel) – până să ajungă să se folosească de o insulă carnivoră și nemaiîntâlnită de nimeni (și exploatată, din punct de vedere vizual, până la limita realismului magic). Scenaristic, e un context stors la maximum, e un loc în care se nasc situaţiile ce dau personajului voie să treacă prin nenumărate stări. Băiatul ajunge să nu mai aibă nimic de pierdut și nu e puţin sau neinteresant pentru spectator să urmărească viaţa lui din singurătate și maniera în care îl transformă (a se citi îl ajută să nu înnebunească) relaţia cu o singură fiinţă, tigrul Richard Parker (trece de la frică la curaj nebun, ajungând la o împăcare cu sine, cu situaţia sa și cu tigrul). De menţionat însă că nu e prima oară când o astfel de relaţie apare într-o poveste (de la papagalul lui Robinson Crusoe până la mingiuţa lui Tom Hanks din „Cast Away” / „Naufragiatul”, 2000, regie Robert Zemeckis). Din păcate însă, filmul ţintește mai mult decât un statut de film de aventuri, iar tot acest fragment al supravieţuirii lui Pi și al luptei sale în mijlocul Oceanului este doar un instrument folosit pentru a crea învelișul tezist, filosofico-mistico-religios, un instrument folosit pentru a face mai mult o demonstraţie voit emoţionantă că Dumnezeu (a se citi sensul, speranţa, miracolul vieţii etc.) există cu desăvârșire. Filmul nu lasă loc de alte căi, alte atitudini, confuzii, nuanţe. Poate o fărâmă de alternativă ar putea fi reprezentată de tatăl lui Pi, atunci când este la masă și îi spune că înainte să adopte oricare religie (căci Pi copilul trece în mod naiv de la o religie la alta) trebuie să înţeleagă și să-și asume cotloanele raţiunii. Dar este mult prea puţin.  Ang Lee e știut a fi un regizor versatil datorită subiectelor diverse pe care filmele sale le-au avut de-a lungul timpului. E un meșteșugar care ţine bine în mână toate mijloacele de realizare a filmelor sale, așa cum se întâmplă și cu „Viaţa lui Pi”. Numai că el nu reinventează în niciun fel roata, nu propune o altă atitudine, nu propune lumi nemaivăzute, nu propune abordări proaspete asupra unor probleme (chiar dacă în „Brokeback Mountain” subiectul ar putea fi considerat o problemă spinoasă pentru public, cea a iubirii gay, abordarea sa este una cuminte, clasică, în sensul în care omenirea înţelege relaţiile de iubire „interzise”, fie că sunt gay sau straight). La fel este și cu „Viaţa lui Pi”.

Tehnicile 3D folosite sunt spectaculoase și fac din film o explozie vizuală și o experienţă captivantă pentru spectator (așa cum și „Avatar”-ul lui James Cameron o face – însă aceste tehnici nu sunt folosite într-o poveste care altfel n-ar putea exista, ci sunt folosite pentru a o face cât mai bombastică și mai impresionantă din punct de vedere vizual). Ang Lee se joacă cu unghiurile de filmare: camera sa zboară din toate părţile, vine de sus, vine de jos, cu o viteză pe care ochiul uman n-o va avea niciodată. Stările delirante prin care trece Pi în mijlocul apelor sunt pretexte de care regizorul profită pentru a mai îmbogăţi vizual filmul cu grafica și cromatica aduse parcă din stările de reverie din „Taking Woodstock” („Bine-aţi venit la Woodstock”, 2009, regie Ang Lee).

„Viaţa lui Pi” este un film foarte dinamic, cu o cromatică vie, un film care poate menţine lejer atenţia privitorului. E un spectacol de aventuri în 3D. Însă toată aura filosofică în care e îmbrăcat, menită să îl plaseze drept un film care are capacitatea de a transforma spectatorul (așa cum îl transformă pe scriitorul vrăjit de povestea lui Pi), e una venită dintr-o reţetă prea evidentă și destul de uzată. O reţetă a unei emoţii universale tipică mainstream-ului, plină de un misticism clișeistic.

(articol publicat în Film Menu #17 / ianuarie 2013)

Alte review-uri Film Menu:

Taking Woodstock (SUA 2009, regia Ang Lee)

Paradies: liebe (Austria – Germania – Franţa 2012, regia Ulrich Seidl)

Argo (SUA 2012, regia Ben Affleck)

7 thoughts on “[Review] : Life of Pi

  1. Subscriu, am avut aceeaşi impresie despre acest film. Mai ales finalul, când pe uşă năvăleşte „familia fericită” a lui Pi, e de un kitsch exasperant.
    În plus, tehnica 3D mi se pare complet inutilă şi strină de cinema. Aş fi preferat să văd filmul în format normal. Nu cred că imaginile frumoase ar fi fost mai puţin impresionante.
    Pe plan filosofic, ce merită reţinut e doar ideea enunţată de Pi la început: credinţa este o casă cu mai multe camere. Cam atât.
    Ce m-a deranjat cel mai mult a fost artificialitatea didactică a dialogului dintre Pi şi scriitor.

    • Ileana, daca ai timp, scrie cel putin 2 argumente pentru care folosesti in comentariul tau cuvantul „kitsch” Uite, iti propun sa faci o analiza regizorala simpla a secventei din fina pe care doar o amintesti in interventia ta. Cred ca atunci cand suntem asa de categorici in etichetari trebuie sa si argumentam, macar cu cuvintele noastre, sau profesional, daca este cazul… Ai vazut Tibor Kabba…🙂
      Cu drag…

  2. „o demonstraţie voit emoţionantă că Dumnezeu (a se citi sensul, speranţa, miracolul vieţii etc.) există cu desăvârșire.”

    Nu înleleg parantezele. sunt din alt film. poate din După dealuri al lui Hangiul. Pentru cineva care crede în Dumnezeu – Dumnezeu este însăși viața, nu doar miracolul vieții, este de necuprins, după cum Însăși El spune „nici un fir de păr nu se va clătina fără știrea Mea”. Nu există loc de interpretări intelectuale sau adăugiri inutile asupra identității Lui. Asta dacă îl privim ca pe un film care încearcă sa ne pună în relație cu Providența, cu Pronia dumnezeiască prin intermediul unei pilde – până la urmă ăsta e punctul de plecare al filmului.

    Argumentele și contraargumetele existenței lui Dumnezeu sunt mai multe decât ai încercat tu să le expediezi. Ca în viața reală, nu le găsim în simboluri ci în curgerea lucrurilor. Simbolurile sunt inventate de noi, însă testele prin care trecem și felul prin care trecem sunt însăși argumentele existenței lui Dumnezeu. Filmul este mai profund decât încercați voi să-l faceți să pară.

    Pronia dumnezeiască devine evidentă în timpul furtunii când se relevă ochiul lui Dumnezeu, ci nu doar un simplu joc cu unghiurile de filmare:
    „Ang Lee se joacă cu unghiurile de filmare: camera sa zboară din toate părţile, vine de sus, vine de jos, cu o viteză pe care ochiul uman n-o va avea niciodată.”

  3. De acord cu Tibor Kabba. Mai ales cu fraza: „Filmul este mai profund decât încercați voi să-l faceți să pară”. Daca nu ati facut-o, aduceti-va aminte de felul cum facea genialul Alex Leo Serban: nu scria despre un film pana nu il vedea de cel putin 3 ori…
    Cu drag…

    • @ drgabrielstoica: E amuzant că, deși recomandați rechecking-ul unui film „de cel puțin 3 ori” înaintea emiterii unei evaluări, nu vă trece prin cap ca, în același spirit, să verificați și dvs. informațiile pe care le colportați. Unde ați auzit că Alex. Leo Șerban obișnuia să revadă orice film de 3 ori – sau fie și o dată – înainte de a scrie despre el? El însuși n-a declarat niciodată că ar proceda așa. În multe cazuri – de pildă, atunci când scria corespondențe de la festivaluri – nici n-ar fi avut acum să procedeze așa cum spuneți.

      • Domnule Andrei Gorzo: Adevarat, nu am precizat despre corespondentele de la festivaluri… pentru ca ma refeream la acest articol, din revista si blogul dvs., care nu este nicidecum o corespondenta, dar stiu… chiar de la distinsul Alex. ca facea acest lucru, nu trebuie sa verific, am auzit cu urechile mele, e foarte simplu… Insa, referitor la raspunsul dvs., pana la urma, sa inteleg ca aveti o problema cu „recomandarea” mea, sau cu faptul ca am o opinie diferita fata de articol si asta este interzis??? Si daca nu este interzis (sper!) si va „amuza” ceea ce am scris eu, atunci, de ce ma „certati”? Mai ales ca eu nu m-am adresat dvs. Si pentru ca ati precizat ca este amuzant ce am scris nu ma ofenseaza expresia dvs. (extrem de nepoliticoasa) „nu vă trece prin cap”. Avantajul meu este ca eu pot sa observ, din ceea ce publicati, ce va trece dvs. prin cap. Invers, dvs. v-ar fi foarte greu! Fiti convins! In rest, toate gandurile bune si mult succes!

  4. Atunci când v-a spus asta, Alex. Leo Șerban trebuie să se fi referit la filmele cărora le dedica analize mai ample; nu e (și n-avea cum să fie) valabil pentru toate filmele ce constituiau subiectele cronicilor lui săptămânale. Ceea ce nu înseamnă că idealul ar trebui să fie altul decât cel descris de dvs, (vizionări repetate, multă gândire etc.). Îmi cer scuze pentru impolitețe și vă urez, la rândul meu, numai bine.

    PS: Nici revista „Film Menu”, nici blogul nu sunt în niciun sens „ale mele”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s