A-perdre-la-raison4

[Review] : Á perdre la raison

Á perdre la raison

Copiii noștri

Belgia – Luxemburg – Franţa – Elveţia 2012

regie: Joachim Lafosse

scenariu: Thomas Bidegain, Joachim Lafosse, Matthieu Reynaert

imagine: Jean-François Hensgens

distribuţie: Émilie Dequenne, Niels Arestrup, Tahar Rahim

 A-perdre-la-raison4

de Georgiana Madin

În anul 2007, Geneviève Lhermitte, mamă a cinci copii rezultați din căsătoria ei cu Bouchaid Moqadem, comitea unul dintre cele mai sângeroase infanticide mediatizate în Belgia. Geneviève, care până atunci menținuse un comportament matern model în ciuda depresiei ei medical documentate (depresie post-partum și nu numai), vede uciderea copiilor și sinuciderea ca unică ieșire din capcana disperării, însă eșuează să își ia și propria viață. În „Á perdre la raison” Joachim Lafosse respectă, în proporție de șaptezeci la sută datele cunoscute presei din cazul Lhermitte, reconstituind pas cu pas, pe o durată de peste zece ani, istoria cuplului Geneviève-Bouchaid, nașterea copiilor și conviețuirea lor cu doctorul Schaar, tatăl adoptiv al lui Bouchaid.

Murielle, profesoară de gramatică, și Mounir, care și-a terminat stagiatura în medicină, dar nu reușește să se angajeze, se căsătoresc la scurt timp după ce se cunosc și se mută împreună cu doctorul André Pinget, care îi oferă lui Mounir șansa să lucreze în biroul său, prevenind întoarcerea lui în Maroc. Narațiunea traversează anii în felul unor pagini de jurnal scrise sporadic, cu evoluții și intenții uneori forțate, fiind mai mult un inventar de stări prin care trece Murielle în degradarea ei ca femeie. Încercând să suplinească lipsa unor cauze explicite pentru traseul ei către disperare, Lafosse și scenaristul Bidegain plasează drama într-un context socio-economic mai amplu care vizează căsătoriile marocano-belgiene ca alianțe adesea făcute pentru ca imigranții marocani să obțină vize de lucru. Chiar dacă Murielle și Mounir debutează fericit ca excepție între aceste alianțe pur lucrative, retrospectiv, accentul pus pe mizerabilismul vieții din Maroc și, de la un punct, setea lui Mounir de a urca mai repede scara profesională, umbresc, și nu în mod nuanțat, bunele intenții pe care acesta le avea la început față de soția lui belgiană.

Până la un punct, Lafosse și Bidegain (ajutați de aerul misterios și puțin machiavelic pe care îl degajă mai mereu actorul Niels Arestrup) se joacă foarte subtil cu sugestia unor tensiuni sexuale, ba între André și sora lui Mounir, ba între André și Murielle, sau chiar între André și Mounir, ceea ce face cu atât mai dificil și mai captivant de anticipat sub ce formă va interveni tragedia din final. Dar când aceste piste sunt părăsite pentru a arăta agresivitatea crescută a lui Mounir față de Murielle și imposibilitatea ei tot mai mare de a se apăra, scenariul deraiază de la propria intenție și cade în teza colonialistă trâmbițată de André. Acțiunile lui Mounir față de Murielle (raporturile sexuale forțate, interzicerea contracepției, interzicerea avortului și neglijarea ei totală în creșterea copiilor, ba chiar violența fizică) glăsuiesc avertismentul lui André de la început privind diferența între culturi și derogă de la pretenția de imparțialitate cu care realizatorii își încep demersul. Într-o diferență uriașă față de realitate – care altfel ar fi făcut legitimă disperarea lui Murielle fără să recurgă la stereotipuri și condamnări culturale – scenariul se autosabotează în alegerea de a tăia atotprezența doctorului în viața cuplului (dormind cu ei în aceeași cameră, autoinvitându-se în luna de miere) și dependența lor completă de finanțele lui, aproape până la sclavie (o explicație mult mai pertinentă pentru imobilitatea lor ca familie). În film, cu toate că trăiește într-o țară liberă, Murielle e catapultată în rolul femeii musulmane cu care bărbații șterg pe jos, când micile detalii de mai sus ar fi făcut opresiunea ei plauzibilă și într-o țară emancipată. Încercând să vină cu propriul unghi asupra mecanismelor depresiei (care, iarăși, este o boală mult mai complexă care poate devora viețile cele mai împlinite), Lafosse și Bidegain și- au confecționat o explicație care lovește într-o altă cultură, și, cu toate că doar André afirmă răspicat că Maroc e o fundătură a civilizației, nici ei nu se chinuie să îl contracareze măcar cu o sprânceană ridicată.

În ciuda consecvenței lui Lafosse de a menține mereu punctul de vedere echidistant al unui spectator care privește prin gaura cheii sau peste umăr, „Á perdre la raison” nu reușește să se coaguleze pentru că încearcă să explice prea multe deodată; în lupta pentru înțelegerea dinamicii domestice dintre cele trei personaje, ajunge din slăbiciune să îl compătimească pe cel mai vulnerabil, să sufere odată cu el – în loc să îi adauge în partitură mai multă ingeniozitate – și să îi închine repetat, în coloana sonoră, imnul „Stabat Mater” de Haydn, o referință directă la fecioara Maria, pus aici ca paliativ solemn pentru suferința feminină milenară și inexpugnabilă. Nu în ultimul rând, o lasă pe Murielle să se automitizeze în timp ce plânge pe „Femme je vous aime”, într-o performanță actoricească de invidiat, așa cum reușește Dequenne tot filmul, dar mult prea sentimentală înainte de o crimă cu sânge rece, aproape îndreptățind dorința ei de evadare cu orice preț din iadul casnic.

(articol publicat în Film Menu #19 /iunie 2013)

Alte review-uri Film Menu:

Poziţia copilului (România 2013, regie Călin Peter Netzer)

Margaret (SUA 2011, regie Kenneth Lonergan)

Alpeis (Grecia 2011, regie Giorgos Lanthimos)

Después de Lucia (Mexico – Franţa 2012, regie Michel Franco)

L’enfant d’en haut (Franța – Elveția 2012, regie Ursula Meier)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s