L'ecume des jours

Review : Spuma zilelor

L’écume des jours (Spuma zilelor)

Franța – Belgia 2013

regie: Michel Gondry

scenariu: Luc Bossi, Michel Gondry

imagine: Christophe Beaucarne montaj: Marie-Charlotte Moreau

distribuţie: Audrey Tautou, Romain Duris, Omar Sy

Spuma zilelor

de Oana Ghera

 

Despre „Spuma zilelor”, romanul lui Boris Vian pus pe film de Michel Gondry, s-a spus că ar fi de ne-ecranizat. Că proza suprarealistă a lui Vian nu se lasă prinsă și țintuită în fotograme – la fel cum în ziua nunții sale cu Chloe, cravata lui Colin nu stă locului nici pironită în cuie – e lesne pentru oricine a citit măcar un fragment din roman. Sau, dacă nu ai citit, imaginează-ți o lume în care picioarele meselor poartă patine cu rotile, soneria coboară din perete pentru a te anunța că cineva sună la ușă, toaleta de dimineață include un bărbierit și un tuns de pleoape, pantofii au o viață proprie, iar razele de soare care intră pe fereastră se transformă în corzi de chitară la care cântă un șoarece cu chip de om care locuiește în casa ta. Pe urmă, încearcă să pui pagina asta și restul de două sute și ceva, în imagini, cât să încapă în fotogramele unui film cu durata de două ore și un pic, făcând din ele angrenaje delicate în mecanica complicată a unei povești de dragoste despre care s-a spus că ar fi cea mai sfâșietoare din literatura contemporană.

De încercat, au încercat însă și alții înaintea lui Gondry. În 1968, Charles Belmont, și în 2001, Go Riju, de amândoi uitându-se însă repejor. Nu că versiunea lui Gondry va fi bântuind imaginații cinefile mult timp după ieșirea din sala de cinema. Îi lipsește tocmai materialitatea viscerală pe care Vian o dă închipurilor sale, închipuiri demascate ca atare prin bric-a-brac-ul de tehnici artizanale și găselnițe scenografice cu care Gondry încearcă să transcrie (mot a mot) proza lui Vian în imagini și ritmul implacabil al scriiturii sale, din ce în ce mai alert pe măsură ce viețile personajelor se duc de râpă, care ține loc de destin în povestea lui Vian.

Ce face Gondry, de fapt, este să transcrie cuvintele în timp ce sunt bătute la mașină de șirul colorat de dactilografi cu care își deschide filmul. „Suntem într-o ficțiune, nu uitați asta!” – pare să fie scuza lui Gondry pentru înșiruirea de fragmente disparate, fiecare cu stilul său, ca unul din videoclipurile regizorului, din care încearcă să își contureze povestea.

Uite, acum Colin își taie pleoapele ca în fiecare dimineață, dar pleoapele alea ca două pernuțe de ace nu sunt întocmai cu pleoapele tale, la fel cum omul ăsta în miniatură îmbrăcat în costum de șoarece nu e unul din șoarecii ăia care bântuie prin subsolul casei tale. Cu atât mai puțin nu se vor vinde aici copii în vitrinele magazinelor, ca în romanul lui Vian. Lăsați-vă dară furați la răstimpuri de o poveste de dragoste înfiripată pe muzica lui Duke Ellington, de plutirea lină a celor doi îndrăgostiți pe deasupra Parisului într-un norișor ca rupt dintr-un carusel, acționat, ce-i drept, de o macara gigant, de voiajul lor de nuntă într-o limuzină din plexiglas transparent dotată cu un curcubeu personal și de picnicul lor pe marginea drumului când Colin și-ar dori să plouă, Chloe și-ar dori să fie soare, iar eu, Gondry, rezolv lucrurile din mers cu un split screen și cei doi au trăit fericiți până la următorul capitol, când în plămânul ei are să înflorească un nufăr.

De-aici încolo lucrurile nu mai sunt roz, la propriu, imaginea pierzându-și culoarea pe măsură ce Chloe se îmbolnăvește din ce în ce mai tare, iar Colin se ruinează cumpărându-i flori pentru a o ține în viață. În ferestre crește o mâzgă care nu mai lasă lumina soarelui să intre, pereții se strâng încet, încet în jurul lor, iar Colin e nevoit să renunțe la viața lipsită de griji pe care o ducea înainte să o cunoască pe Chloe și să își ia o slujbă ca mai puțin înstăritul său prieten Chick, fan înflăcărat al lui Jean Sol Parte (sic!) obligat (ironică îngrădire a libertății pentru un adept al existențialismului) să muncească într-o fabrică pentru a-și întreține pasiunea, personaj în jurul căruia se construiește cealaltă direcție, insinuat politică, a romanului, de care Gondry își aduce aminte când și când, mai mult obligat de încrengătura narativă a romanului lui Vian.

Până când într-una din zile, Colin, acum angajat al administrației publice, ajuns în fața bordeiului în care s-a transformat casa lor află ca aceea e ziua în care Chloe va muri. Imaginea e de-acum în alb și negru, toate artificiile au dispărut, lăsând loc unei puneri în scenă care amintește de finalul, la fel de sfâșietor, al „Copiilor teribili”, al lui Cocteau via Melville.

Din inventarul de stiluri la care recurge Gondry fragment după fragment, tocmai acesta din urmă, în care jazz-ul s-a stins și regizorul încetează să mai îndese găselniță după găselniță la fiecare clipire, are șanse să te urmărească, iar și iar, după ce filmul se va fi sfârșit. Sau poate desenele la care mâzgălește Chloe în timp ce Colin e plecat să muncească, pe care șoricelul le scoate dintre dărâmăturile casei târându-le apoi pâna la birourile dactilografilor, imagini ale momentelor lor fericite care își regăsesc locul printre paginile cărții lui Vian, nu înainte ca Gondry să le dea încă o dată viață pe ecran, de data asta printr-o animație. Culmea, sunt tocmai scenele astea care nu vor fi având nimic de-a face cu Vian și delirul suprarealist al prozei sale. Dacă regizorul-scenarist a renunţat definitiv la unele formule şi obsesii sau dacă e numai temporar, vom afla, probabil, anul viitor.

 

(articol publicat în Film Menu #21 / februarie 2014)

 

Alte review-uri Film Menu:

Camille Claudel 1915 (Franța 2013, regie Bruno Dumont)

One thought on “Review : Spuma zilelor

  1. frumoasă (nu am ales întîmplăotor cuvîntul/adjectivul) a poveștii
    înspirată trimiterea la tertibilii luiCocteau și Melville
    și totuși, mie îmi ”scapă” acum acum un alt final
    poate pînă anul viitor…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s