spring-breakers-handcuffed

Review : Spring Breakers

Spring Breakers

Vacanţa de primăvară

Statele Unite ale Americii 2012

regie și scenariu: Harmony Korine

imagine: Benoît Bebie

montaj: Douglas Crise

distribuţie: James Franco, Selena Gomez, Vanessa Hudgens, Ashley Benson

spring-breakers-handcuffed

de Alexandru Vizitiu

„Spring Breakers” a fost furișat în săli deghizat în clonă a filmelor „American Pie”, dar cu „prințese” Disney în rolurile principale. Prin urmare, publicul de masă, neobișnuit cu cinemaul lui Harmony Korine, trebuia să intre în sala de cinematograf așteptându-se la o paradă de fete goale, petreceri și dezmăț, după cum promite afișul în care Ashley Benson, Venessa Hudgens, Selena Gomez și Rachel Korine (soția lui Harmony) se uită provocator și poartă doar sutiene, în timp ce James Franco tronează deasupra lor, cu un pistol în mână. Doar că, mai apoi, e foarte probabil ca același public să fi realizat că a fost păcălit, atunci când a intrat în contact cu primele semnale subversive ale genului exploitation.

Filmul începe cu cele patru fete de pe afiș, urmărindu-le în viața lor de zi cu zi: Brit și Candy sunt plictisite la cursurile de la facultate, Faith la biserica unui preot cool, care se exprimă în sintagme precum „you feel me” sau „jacked up on Jesus”- și Cotty, la o petrecere în cămin. Aceste fete au un singur gând în cap: să treacă prin experiențele pe care le-au promis Ke$ha sau Katy Perry, să trăiască în acea lume lipsită de griji promisă de melodiile acestora, în care distracția durează 24 de ore din 24. Atât de obsedate sunt de așteptarea vacanței de primăvară, încât plănuiesc să jefuiască un restaurant pentru a-și finanța călătoria. Planul lor (oricât de stupid pare el) are succes, iar fetele se îndreaptă spre Florida, gata să participe la demența vacanței de primăvară. Așa că, parcă făcând pe plac publicului de masă, în prima jumătate a filmului dispare orice tentativă de a spune o poveste și ești martor (împreună cu Faith) la această petrecere dată la scară largă, care îți este familiară dacă ai văzut reportajele de pe MTV sau „Girls Gone Wild” (căci fetele din filmul lui Korine le-au văzut sigur).

„Spring Breakers” e montat într-un stil ce amintește uneori de cel al lui Tony Scott, cu tăieturi violente și abrupte de la un cadru la altul, în care obiectivul aparatului de filmat (atunci când nu se filmează din mână) zboară în sus și în jos, în stânga și în dreapta, documentând peisajul însorit și toată parada de corpuri tinere, care beau de sting, ingurgitează atâtea droguri, încât până și Keith Richards s-ar da bătut, și și-o trag cu tot ce mișcă (sau nu mișcă) – totul fiind propulsat de o coloană sonoră compusă din dubstep și Britney Spears. În aceste momente, Korine nu-i mai urmărește pe ciudații și nebunii societății, ci pe masa de tineri care aparțin generației crescute cu Twitter, Tumbler, Kim Kardashian sau Honey Boo Boo.

Dar în momentul în care apare veșnic studentul-artist-boem-hipster-cu-capul-în- nori James Franco, în rolul unui rapper alb numit Alien, Harmony Korine își amintește că e un discipol al lui John Waters, un regizor transgresiv și un expert al camp-ului, și pune pe tavă momente din ce în ce mai ciudate și neașteptate. Odată cu poziționarea lui Alien ca personaj principal, Faith (singura care dă dovadă de o busolă morală înclinată în direcția potrivită) dispare, iar filmul se transformă într-un coșmar în culori de neon, în care Alien devine cavalerul în armură strălucitoare (și dinți de platină) al fetelor, ademenindu-le cu averea și cu stilul său sălbatic de viață.

Antologică e scena în care acesta se pune la pian și începe să cânte Britney Spears, în timp ce fetele dansează în jurul lui, fluturându-și mitralierele în aer și purtând măști de schi roz acoperindu-le fața, un exemplu perfect al camp-ului – un moment ciudat, lipsit de ironie, amuzant (în mod intenționat sau nu) și kitsch. În același timp, ne dăm seama că, pentru personaje, acest moment e unul transcendental, în care au găsit paradisul pe care l-au căutat o viață întreagă, lipsit de morală și ferit de bătrânețe. Nu există nicio urmă de ironie în acțiunile și debitările verbale ale lui Alien, el chiar vorbește serios atunci când susține că e îndrăgostit de fete. De fapt, devine clar în acest moment că el și fetele vor ca termenul de „ironie” să dispară din dicționarul lor (asta dacă „dicționar” face parte din repertoriul lor de cuvinte).

Strigătul de „spring break forever!” devine la sfârșit, pentru Alien și fete, un soi de rugăciune. Și rămânem cu un grup de oameni care își hrănesc reciproc obsesiile. Dacă la început fetele erau nervoase și tot spuneau că jaful va fi ca un joc video sau un film, în final au reușit să-și transforme propriile vieți într-un joc video lucios și lipsit de viață, în care vor fi (sau ele cred că vor fi) veșnic tinere.

(articol publicat în Film Menu #19 /iunie 2013)

Alte review-uri Film Menu:

Trash Humpers (SUA – UK 2009, regie Harmony Korine)

Laurance Anyways (Canada-Franţa 2012, regia Xavier Dolan)

Turn Off the Lights (România 2012, regia Ivana Mladenovic)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s