Behind+the+Candelabra

Review : Behind the Candelabra

Behind the Candelabra

Statele Unite ale Americii 2013

regie, montaj și imagine: Steven Soderbergh

scenariu: Richard LaGravenese

muzică: Marvin Hamlisch

distribuţie: Michael Douglas, Matt Damon, Rob Lowe, Scott Bakula

Behind+the+Candelabra

de Mihai Kolcsár

Steven Soderbergh a avut una dintre cele mai versatile și de succes cariere din istoria recentă (și nu numai) a Hollywood-ului. Debutul său regizoral din 1989, „Sex, Lies and Videotape” a câștigat „Palme d’Or”- ul la Cannes, făcând din Soderbergh, la vârsta de 26 de ani, cel mai tânăr laureat al acestui premiu. În următorul deceniu a regizat șase filme foarte diferite unul de altul, dar al căror succes nu a atins nivelul debutului. În 1998 a primit un nou elan cu „Out of Sight”, un film care a avut atât succes comercial, cât și de critică. Doi ani mai târziu a realizat un nou record, fiind primul regizor cu două nominalizări la „Oscar” pentru „Regie” în cadrul aceleiași ediții a ceremoniei (pentru „Erin Brockovich” și „Traffic”), obținând și premiul în contul uneia din ele. De aici, cariera sa a luat-o pe o cale destul de atipică pentru un regizor de la Hollywood, acesta evitând să se încadreze în vreun gen anume și regizând filme variate ca stiluri și subiecte abordate, unele având o priză enormă la public („Ocean’s Eleven”, „Magic Mike”), altele bucurându- se mai curând de succes în rândul criticilor („Solaris”, „Che”).

Soderbergh a anunțat în mai multe interviuri că după terminarea ultimelor proiecte pe care le are în plan se va lăsa de tot de cinema, pentru a se concentra pe pictură. Mai târziu, și-a semi-retras cuvintele spunând că nu se va lăsa chiar de tot, dar că va intra în orice caz într- un hiatus prelungit. Ultimul film regizat de el înainte de această pauză este producția HBO „Behind the Candelabra”, care a avut premiera la Cannes în urmă cu doar câteva săptămâni.

Filmul se bazează pe cartea „Behind the Candelabra: My Life with Liberace”, autobiografia lui Scott Thorson, iubitul pianistului timp de cinci ani, de la vârsta de 17 ani. Scott, interpretat de Matt Damon – care la 43 de ani nu reușește să pară adolescent, dar nici trecut de 25 de ani -, îl cunoaște pe Liberace (Michael Douglas), aflat la vârsta de 57 de ani, printr-un prieten comun. Între cei doi se naște o atracție imediată. Tânărul devine iubitul artistului și se mută cu el, ajutându-l cu spectacolele sale. Lucrurile merg bine o vreme, dar excentricitățile „divei” ies în curând la iveală, iar când Scott este obligat să se supună unor operații estetice pentru a semăna mai mult cu Liberace, acesta începe să-și dea seama că nu este văzut de anturajul vedetei doar ca un partener de viață, ci ca un proiect de vanitate al acestuia de a-și imortaliza tinerețea. Scott devine dependent de drogurile administrate de chirurgul său estetic, în timp ce Liberace devine însetat după carne proaspătă – două elemente care, împreună, distrug relația ce se va priză termina cu artificii.

Este important de notat (și chiar admirabil) că Soderbergh s-a concentrat cât mai mult asupra poveștii lui Scott, asupra relației dintre cei doi bărbați și a desfășurării acesteia, neîncercând să confere filmului vreun mesaj politic pozitiv sau negativ cu referire la homosexualitate. Ancora filmului este umanitatea personajelor, nu homosexualitatea lor, ele fiind atât de bine definite, încât nu e deloc greu să ne imaginăm că filmul ar fi funcționat la fel de bine, și că povestea nu s-ar fi schimbat în esență, dacă cuplul ar fi fost format dintr-un rockstar de vreo 60 de ani și tânăra sa iubită. Pentru toată lumea, cu excepția lui Scott, este clar că tânărul nu este decât o nouă achizițe pentru faimosul entertainer, un potiche – alții ca el au fost înainte și vor urma și după. Poate că și Liberace crede că de data aceasta a găsit dragostea, dar nici nu își recunoaște propria natură hedonistă și egoistă, motiv pentru care își poate face iluzii că totul va fi exact așa cum își dorește el. Într-o scenă pertinentă, îi spune tânărului Scott că relația este într-un punct atât de sigur și de stabil încât ar fi chiar benefic ca amândoi să „se întâlnească” și cu alți bărbați, ca apoi, printr-o elipsă, să sărim la el având o criză de gelozie pentru că Scott a îndrăznit să flirteze cu instructorul său de dans. Devine în curând imaginea clasică a bărbatului „fustangiu”, care nu este pregătit să renunțe la relația sa stabilă, dar în același timp se simte constrâns ca într-o cușcă de aceasta. Scott intră în relație păcălit de imaginea gingașă pe care o afișează artistul, vrând să aibă grijă de simpaticul bărbat în vârstă, și nu are alte ambiții, dar se lasă repede prins de viața glamouroasă pe care o duce, devenind un spender de primă clasă, mereu îmbrăcat după ultima modă și acoperit în bijuterii. După o vreme, devine plictisit de aceste lucruri și își dorește să facă mai multe cu viața sa; începe să deteste controlul absolut pe care bătrânul îl exercită asupra sa, căci acesta nu îi permite să iasă singur în oraș și nici măcar nu îi dă propriii bani de cheltuială – de exemplu, Scott își plătește drogurile cu bijuteriile pe care le poartă. Această dorință de emancipare îl neliniștește însă pe Liberace, pentru care lucrurile trebuie să se desfășoare exact așa cum își dorește el, și care are nevoie ca Scott să fie „o soție casnică” și cuminte, complet devotată „soțului”. Pe scurt, relația lor se desfășoară precum multe alte relații bazate pe acea pasiune inițială, în care personalitățile celor implicați nu se împacă până la capăt, în care unul trebuie să controleze totul, uitând că partenerul său este o persoană cu propriile gânduri, nu un animal de casă. Din acest punct de vedere, faptul că în „Behind the Candelabra” e urmărită o relație homosexuală este pur incidental, singurul nivel la care acest lucru are vreo relevanță fiind subplotul în care Liberace încearcă să-l transforme pe Scott într-un avatar tânăr al său. Cu toate acestea, filmul a avut probleme în găsirea unor finanțatori, deoarece până și într-un Hollywood post-„Brokeback Mountain” a fost considerat prea „gay”, motiv pentru care a fost produs de HBO ca film pentru TV.

Soderbergh pregătea de mai mulți ani un proiect biografic despre viața lui Liberace, unul dintre cei mai mari și mai extravaganți entertaineri ai secolului al XX-lea, dar a avut probleme cu abordarea subiectului. Abia în 2008 i s-a sugerat autobiografia lui Scott Thorson. Realizând că aceasta este cea mai bună cale de a transpune pe ecran planurile sale, cineastul a început oficial proiectul, cooptându-i pe Douglas și pe Damon, care au crezut destul în acest film pentru a nu renunța la el în toți anii în care nu se găseau finanțatori. Filmele biografice în general sunt dificil de pus în practică, ele necesitând ca diverse evenimente din viața unei persoane să fie legate deseori în mod forțat, iar nevoia de a dramatiza momente cheie poate arunca filmul foarte ușor în zona melodramei. Linearitatea și forma narativă a filmelor hollywoodiene impun un fir narativ logic care conduce spre concluzii clare în final, lucru care rar se întâmplă în realitate, fi motiv pentru care astfel de filme adesea par false. Un segment, mai ales o relație, din viața cuiva se supune mai ușor unor astfel de cereri structurale și se pretează mai ușor unei dramatizări care cel puțin pare logică și naturală. Astfel, alegerea de a folosi cei cinci ani cuprinși de autobiografia lui Thorson drept bază pentru film, i-a permis regizorului să creeze o imagine mult mai bine definită a personalității lui Liberace, cu detalii mai multe și mai precise decât dacă ar fi trecut prin copilăria, adolescența, tinerețea sa, etc., până la moarte. Iar faptul că observăm personajul prin ochii altuia – ai lui Scott – ne permite să ne distanțăm suficient încât să avem o privire mai obiectivă atât asupra defectelor, cât și a calităților protagonistului. Imaginea filmului încearcă să reproducă efectul show-urilor din acea vreme, dar și lumea glamouroasă în care trăiesc protagoniștii – adică sclipici, efecte de lumină care amintesc de un clip ABBA și, mai ales, mult auriu, marcând obsesia lui Liberace pentru bijuterii ostentative. În o mare parte a filmului nu există practic niciun cadru în care imaginea să nu pară prelucrată ca pentru o emisiune TV, tenul personajelor să nu pară iluminat de lumina reflectată de un zid de aur, personajele să nu aibă halouri de lumină și să nu fie înconjurate de ceva sclipitor. Lucrurile se schimbă, însă, atunci când Scott este evacuat din casa lui Liberace și realitatea cade peste el cu forța întregii sale palete de gri. Brusc, lucrurile par mult mai naturale și mai puțin agresive pentru ochi. Și Scott, după ce trece printr-o serie de dezamăgiri, renunță la părul vopsit, la hainele ostentative, și începe să afișeze o maturitate și o profunzime care până acum îi scăpaseră. Apogeul acestei decromatizări și a călătoriei tânărului se întâmplă câțiva ani mai târziu, când un Liberace aflat pe patul de moarte îl sună pe fostul său iubit pentru a face pace. Marele și glamourosul entertainer nu mai are nimic din sclipirea sa, arătând în schimb ca un schelet fără putere. La înmormântare, însă, Scott își amintește motto-ul artistului – „Prea mult bine…e minunat.” – și își imaginează ieșirea acestuia, și implicit ieșirea noastră din film, ca pe unul dintre cele mai extravagante spectacole pe care le-a pus vreodată în scenă Liberace.

(articol publicat în Film Menu #19 /iunie 2013)

Alte review-uri Film Menu:

The Great Gatsby (SUA – Australia 2013, regie Baz Luhrmann)

Lawless (SUA 2012, regie John Hillcoat)

Shame (Marea Britanie 2011, regie Steve McQueen)

Domestic (România 2012, regie Adrian Sitaru)

Killer Joe (SUA 2011, regie William Friedkin)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s