Grand Budapest

Review : The Grand Budapest Hotel

The Grand Budapest Hotel

Statele Unite ale Americii – Germania 2014

regie, scenariu: Wes Anderson

imagine: Robert D. Yeoman

montaj: Barney Pilling

distribuţie: Ralph Fiennes, Mathieu Amalric, Bill Murray, Tilda Swinton

 Budapest

 

de Bianca Bănică

 

De ce face Wes Anderson filme despre lumi care nu există, sau cel puțin despre care nu se poate demonstra că au existat vreodată? Pentru că poveștile pot rămâne genuinely happy numai dacă se păstrează la distanță față de realitate. În cel mai recent lungmetraj al său, lumea l-a ajuns ceva mai mult din urmă, el compunând o comedie peste umbra unei realități istorice dureroase în fața căreia nici măcar cei cu „un ultim strop de bunătate și gentilețe” n-au reușit să reziste prea mult.

Zubrowka se presupune că ar fi o provincie undeva prin Europa de Est, iar Grand Budapest Hotel locul eleganței absolute, al etichetei și al standardelor ridicate, cel mai înfloritor popas de recreere în anii ’30. Gustave H (Fiennes) ar fi majordomul hotelului, o entitate în sine, mereu la patru ace (ace violet, ce-i drept) care impune un cod al manierelor în tot ceea ce mișcă în jurul lui. Cu o aparentă aroganță care miroase a L’air de Panache, bărbatul încearcă să păstreze vie o lume a detaliilor care fac diferența, începând cu loialitatea și serviciile de calitate (fie că ele sunt de majordom sau de ceva mai mult – pentru preferatele sale în vârstă, bogate și blonde). Gustave H e un ultim visător într-un univers care se dezbină ușor, fiind acaparat de violență și teroare.

Anderson trece prin flashback-uri concentrice din prezent în 1980, apoi în 1960, ajungând la 1930, schimbând de fiecare dată naratorul. Actualul proprietar al hotelului, Zero Mustafa (F. Murray Abraham), e cel care ajunge să își spună povestea de pe vremea când era lobby boy la Grand Budapest Hotel și protejatul lui Gustave H. Fiecare parte a filmului a fost filmată conform vremurilor în care se presupune că ar avea loc, imaginile din 1930 fiind filmate în formatul hollywoodian al epocii și anume 1:33:1. Pe lângă stilul diferit aplicat imaginii, și tonul si ritmul fragmentelor se modifică, conducând spre crearea unei nostalgii pentru epoca plină de culori și vivacitate a hotelului. Totuși, „epoca evocată de Zero nu a existat niciodată.”[1] „Lumea lui Gustave se evaporase cu mult înainte ca el să intre în ea”[2] spune Zero la bătrânețe, de aceea, el devenise, cumva, mai mult decât lumea care se destrăma. Anderson reușește să scoată comedie roz dintr-o depresie gri și o tragedie neagră. Seria de gag-uri cu violență în care victimele sunt sugrumate sau li se retează degetele de către personaje parcă rupte din Familia Adams trimit stilizat la felul în care populația era tratată, la „norul întunecat care plana deasupra civilizației”[3], întrucât instaurarea fascismului și nazismului era în plină desfășurare. Gustave e un luptător sortit pieirii, pentru că istoria n-a lăsat niciodată prea mult loc de visători triumfători, însă cineastul reușește să scoată seninătate și patos aproape magice dintr-un singur individ, un personaj superior unei civilizații care devenise o cauză pierdută.

Deși plot-ul e, poate, mai concret aici decât în celelalte filmealecineastului, treceriledelaclimaxlaanticlimax păstrează o mare doză de fantezie, caracteristică lui Anderson, totuși nuanțată cu inspirație de altă factură. Are ceva din Lubitsch în îmbinarea comicului cu substratul tragic, ceva din Hitchcock în urmăriri și suspans, ceva din „101 Dalmațieni” în Societatea Secretă a Cheilor Încrucișate (grupul majordomilor din toată lumea care se ajută întotdeauna în situații critice, comunicând prin metoda telefonului…. cu fir). Compoziția în cadru și coregrafia mișcărilor de aparat reprezintă combinații de geometrii comice și, așa cum afirmă Bordwell, sunt caracteristici ale unei strategii planimetrice folosite de Anderson și în alte filme ale sale: „Anderson are obișnuința să strângă oamenii în grupuri și nu să îi dispună în linie, face unele imagini să pară portrete de grup sau fotografii de album școlar. […] Cineastul obține astfel o formalitate stingheră, oferind spectatorului sentimentul că privește de la distanță în interiorul unei lumi izolate care, din când în când, privește înapoi spre el.”[4]

Tradiția actorilor care interpretează roluri mai mari sau mai mici în mai multe filme de Wes Anderson se păstrează, începând cu Tilda Swinton, care este proprietara secretă a hotelului, o anume Madame D, dependentă de gentilețea lui Gustave, a cărei moarte declanșează, de fapt, întreaga desfășurare de forțe. După citirea testamentului intră în joc, desigur, un tablou, un moștenitor numit (Gustave H) și un moștenitor de drept, fiul răposatei, interpretat de un Adrien Brody periculos, înconjurat de asasini plătiți. Seria continuă cu Edward Norton drept conducătorul încă destul de permisiv al unui soi de SS și cu Bill Murray ca unul dintre majordomii lumii, reprezentant de seamă al Societății Secrete a Cheilor Încrucișate.

„Grand Budapest Hotel” nu mai e doar una dintre poveștile spuse cu ironie și iz absurd ale lui Wes Anderson. Nu mai e nici o lume complet izolată, care poate fi luată ca atare. E ultima sclipire a ceva ce n-a fost lăsat să fie. Nu știu dacă poate fi numit umor negru, căci, în primă fază, e umor pur, compus vizual și situațional, însă se vede, din când în când, tristețea conștientă a ceea ce urma să se întâmple. Poate că e un puzzle post-modernist în care nu se mai caută adevărul, ci o versiune a sa care să-l trădeze, transformându-l în altceva.

[1] http://www.independent.co.uk

[2] Ibidem

[3] denofgeek.us – Wes Anderson interview looks into The Grand Budapest Hotel

[4] davidbordwell.net – Wes Anderson takes the 4:3 challenge

(articol publicat în Film Menu #23 / iulie 2014)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Vi ar bast (Suntem cele mai tari) (Suedia 2013, regie Lukas Moodysson)

L’inconnu du lac (2013, regie Alain Guiraudie)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s