10873442_10152592203032337_1136327280026442594_o

Cineclub Film Menu: Tânăr și zdravăn ca un trandafir

Mlad i zdrav kao ruza

(Tânăr și sănătos ca un trandafir)

Iugoslavia 1971

regie, scenariu, montaj Iovan Iovanovic

imagine Petar Arandjelovic, Petar Lalovic

cu Dragan Nikolic, Aleksandar Gavric

Young and Healthy

Filmul „Mlad i zdrav kao ruza/ Tânăr și sănătos ca un trandafir” (Iugoslavia 1971, realizat de Iovan Iovanovic) rulează joi 29 ianuarie 2015, de la ora 19:00, în sala de cinema a UNATC, în cadrul Cineclubului Film Menu. Filmul e subtitrat în limba engleză. Discuţia ulterioară proiecţiei va fi moderată Cătălin Cristuțiu și Andra Petrescu.

de Andra Petrescu

Iovanovic a făcut parte din generația Noului Val Iugoslav al anilor ’60, așa-numitul „Val Negru”, din care făceau parte mai faimosul Dusan Makavejev – ale cărui preocupări s-au orientat către explorarea sexualității – și alții precum Alexandar Petrovic sau Lazar Stojanovic. Cel din urmă a făcut în 1971 „Plastic Jesus”, care juxtapune imagini de arhivă cu momente istorice (al Doilea Război Mondial, imagini cu Hitler și Tito etc.) cu povestea unui regizor ce încearcă să facă filme în Belgrad, între aventurile lui cu diferite femei. Stojanovic a fost închis pentru trei ani, dar Makavejev scrie într-un articol pentru Film Comment („Film Censorship in Yugoslavia”, nr. 4, iulie-august 1975) că decizia a fost luată nu atât pentru film, care nu e neapărat militant, cât pentru izolarea regizorului al cărui comportament era ofensiv față de regim. „Tânăr și sănătos ca un trandafir”, filmul lui Iovanovic din același an, este mult mai sfidător și ironic față de regim, de exemplu.

Despre „Tânăr și sănătos ca un trandafir” s-a scris foarte puțin, probabil pentru că filmul a fost scos din cinematografe imediat după apariția lui în 1971 (se pare că nu a fost interzis efectiv, dar nu i s-a permis distribuția) din cauza conținutului violent, ironic și jignitor la adresa sistemului lui Tito, și readus în atenția publicului și criticilor în 2006. Primele secvențe din film care îl arată pe Stevan (Dragan Nikolic interpretează tâlharul din film și a fost un sex simbol al Iugoslaviei) reprezintă, în mod ironic, ilustrația pentru un monolog (de radio sau tv?) despre tineretul lui Tito, drepturile și responsabilitățile lui (ale tineretului). Ironia este evidentă: tineretul pe care-l arată Iovan Iovanovic, regizorul filmului, este anarhist, haotic, fără adeziune la societate și contrazice fanteziile dictatorului. Nu știu alt film produs într-un regim totalitarist care să fie la fel de insolent ca filmul lui Iovanovic, iar obrăzniciile se pot pune în aceeași măsură pe seama poveștii, narării și stilului.

Povestea e simplă, și e aceeași din filmului lui Jean-Luc Godard, „A bout de souffle”, pe care tâlharul îl pomenește la interogatoriul poliției (dă vina pe Godard pentru o oarecare ilegalitate), iar regizorul îl citează cu urmărirea poliție-Stevan din încheiere. „Tânăr și sănătos ca un trandafir” are și alte trimiteri la filmului Gordard și la stilul acestuia, dar personajele lui Iovanovic, spre deosebire de cele ale lui Godard, nu provoacă în niciun fel empatie sau simpatie. Sau vreun soi de înțelegere. Nikolic și Iovanovic îl duc pe Stevan către o reprezentare caricaturală, patologică, a gangsterului, aproape lipsită de orice psihologie sau viață interioară. La nivelul narațiunii, cauzalitatatea este întreruptă și continuitatea fragmentată, ceea ce împiedică perceperea unei profunzimi a personajelor. Dar asta nu înseamnă că Stevan, sau măcar tonul filmului, ar fi înverșunat împotriva sistemului; nu, el este doar o reprezentare ironică a unui tip de haos social.

Unul dintre lucrurile care se spun despre generația acestor regizori este că filmele lor foloseau tehnicile avangardei de stânga din occident pentru a critica un regim de stânga, și cea mai corectă interpretare ar fi că nu criticau socialismul ca ideologie, ci regimul restrictiv și normele. Atmosfera și locurile pe care le vedem în „Tânăr și sănătos ca un trandafir” sunt departe de a putea fi identificate ca făcând parte dintr-o țară anume. Primitivismul personajelor din film ține mai degrabă de o distopie ce nu vizează un singur regim, iar faimoasa replică a lui Stevan, „I am your future”, vine doar ca să întârească universalitatea previziunilor acestui film.

Alte filme prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:
L’homme blessé (Franța 1983, regie Patrice Chéreau)
Cronica de un niño solo (Argentina 1965, regie Leonardo Favio)
The Wild One (SUA 1953, regie László Benedek)
Touch of Evil (SUA 1958, regie Orson Welles)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s