imgf28a2661-b095-446b-9c76-00f7fcc4f318

[Review] Die Legende von Paul und Paula

[Review] Die Legende von Paul und Paula

Germania de Est 1973

regie: Heiner Carow

scenariu: Ulrich Plenzdorf, Heiner Carow

imagine: Jürgen Brauer

montaj: Evelyn Carow

sunet: Werner Blaβ

muzică: Peter Gotthardt

distribuție: Angelica Domröse, Winfried Glatzeder

Die Legende von Paul und Paula, Regie: Heiner Carow, DEFA 1973

de Alina Calotă

În perioada anilor `70, la aproape zece ani de la ridicarea Zidului Berlinului, politica socialistă din Germania de Est devine mai permisivă în ceea ce privește exprimarea (încă cenzurată a) subiectelor despre viața cotidiană a indivizilor. Spre deosebire de Germania de Vest, unde mare parte din producția de filme avea ca scopuri principale divertismentul și propaganda, Germania de Est acordă mai multă importanță producției de filme, încurajând regizorii de la studiourile DEFA să construiască (și prin intermediul cinemaului) o identitate culturală individuală, autonomă, separată de cea a Germaniei de Vest. În sprijinul acestui demers, autoritățile socialiste permit și își asumă o semi-liberalizare care să respecte totuși limitele ideologiei politice. Având avantajul destinderii rigorilor politice/propagandistice, regizorii din generația anilor`70 își îndreaptă atenția către subiecte contemporane, reprimate și profund ancorate în realitatea respectivă. Abordarea subiectelor din cotidianul personal al personajelor aduce cu sine necesitatea construirii unui nou limbaj cinematografic, diferit de cel care, până atunci, educa (sau mai degrabă forța) spectatorii în spiritul uniformizării și al depersonalizării. Pentru a re-forma acest limbaj, cinemaul german din est a preluat din influențele noilor Valuri  europene precum Noul Val Francez și Neorealismul. Unul dintre cei care au contribuit la reformularea/revoluționarea/revitalizarea subiectelor reprimate de condițiile politice este Hainer Carow, cel care a regizat în anul 1974 unul dintre  cele mai populare filme din Germania de Est din perioada respectivă, Die Legende von Paul und Paula.

Hainer Carow abordează tema iubirii și a nevoii individuale/umane de iubire dincolo de datoria întemeierii unei familii conform standardelor socialiste. Și fiindcă tema iubirii fusese deghizată și restrânsă sub aspectul unui contract auster și irevocabil între doi tovarăși, apare nevoia unei revoluții a iubirii care să încorporeze senzualitatea, tristețea, bucuria și sexualitatea relației de cuplu. Astfel, Carow spune o poveste de iubire la limita dintre cotidian și legendar inspirată din tragedii clasice, de la Tristan și Isolda, Romeo și Julieta, trecând prin legenda vizual suprarealistă a iubirii dintre Frida Kahlo și Diego Riviera.

Paula și Paul sunt, în  paralel, în căutarea iubirii. Primele lor încercări sunt ratate fiindcă iluziile căsătoriei și a nașterii copiilor nu mențin legăturile de cuplu. Paula își gonește partenerul din casă, în vreme ce Paul ține la imaginea sa în societate și încearcă să-și ierte nevasta infidelă. Paul și Paula continuă căutările, flirtează la întâmplare într-o discotecă până în momentul în care se văd, se plac și se îndrăgostesc unul de altul. Statutul social al celor doi diferă: el e însurat și are de îndeplinit obligații de familie și de serviciu, ea este o muncitoare simplă din clasa de mijloc. Prin asumarea iubirii, Paul își pune în pericol poziția/imaginea în societate. Paula nu are de pierdut decât copiii sau viața. Întâmplător sau nu, asumând această iubire, Paula își pierde unul dintre copii, iar Paul pierde iluzia fericirii și câștigă o nouă familie.

Die Legende Von Paul Und Paula

Relația lui Paul cu Paula are un parcurs aproape halucinant în care uneori pare că nu neapărat personajele în sine sunt în centrul atenției (numele lor: Paul și Paula sunt aproape identice sau unul în continuarea celuilalt), ci povestea/legenda/iubirea/arhetipul lor. Limbajul iubirii, așa cum îl vede Heiner Carow, este alcătuit dintr-o serie de premoniții pe care spectatorul le știe încă de la început și până la finalul filmului. Versurile melodiei din generic anunță împlinirea iubirii, moartea Paulei și singurătatea lui Paul. De asemenea, este sugerată ideea că iubirea e un vis sau o halucinație în secvența întâlnirii din casa Paulei, că iubirea e un joc de noroc (la una dintre punerile repetate în oglindă a personajelor, Paula privește spre blocul din care iese Paul, iar Paul joacă în mașină un joc de cărți) și că finalul marilor iubiri e tragic. Paul și Paula sunt prezentați întotdeauna în paralel, până și blocurile lor sunt așezate unul în fața celuilalt. Tot din limbajul romantic al premonițiilor fac parte și momentele de liniște, ca un fel de pauze prelungite sau de tăceri lungi într-o melodie, în care explodează și se prăbușesc clădiri. Explozia de entuziasm a Paulei este pusă în oglindă cu explozia și prăbușirea clădirilor ca și cum entuziasmul iubirii ar fi cenzurat. Așa cum Paul cenzurează momentele de bucurie și de aplauze necontrolate ale Paulei din timpul unui concert de muzică simfonică.

De altfel, popularitatea filmului a fost construită în jurul temei muzicale compuse de formația foarte în vogă la momentul respectiv- The Puhdys. Orchestrarea muzicii și a entuziasmului îndrăgostirii în paralel cu momentele grave de tăcere și prăbușire a clădirilor este în simetrie cu orchestrarea vizuală: a montajului cadrelor din film și al cromaticii acestora care respectă același ritm al entuziasmului melancolic.

Întrebarea este dacă explozia de entuziasm și îndrăgostire vorbește despre pierderea sau despre câștigarea iubirii. Personajele lui Heiner Carow se retrag din realitate în momentul în care iubirea lor este amenințată de statutul social al lui Paul. Dincolo de realitate, iubirea lor este din nou amenințată: într-un vis-viziune, Paul și Paula participă la un ritual simbolic de căsătorie în care sunt sufocați și îngropați cu flori și prinși cu greutăți de cadrul patului. Majoritatea indiciilor din film sunt de natură fatalistă și anulează de la început posibilitatea de împlinire a iubirii. Legenda lui Paul și a Paulei e un spectacol la propriu al iubirii împlinite și în același timp ratate sau cenzurate.

vizual filme germane

Selecția filmelor este realizată de Alina Calotă, Claudia Cojocariu, Georgiana Madin, Andreea Mihalcea, Theo Stancu, Alexandru Vizitiu, membri ai redacției Film Menu și masteranzi ai departamentului de Filmologie din cadrul Facultății de Film din UNATC București. Proiect coordonat de Andrei Rus.

Toate filmele vor fi prezentate în original cu subtitrare în limba engleză.
Intrarea este liberă.

Mai multe detalii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s