afis_cineclub_nov_mods

[Cineclub Film Menu]: Mods

Franța, 2002, 60’

regie Serge Bozon

scenariu Axelle Ropert

imagine Céline Bozon

montaj Cyril Leuthy

sunet Laurent Gabiot și Mélissa Petitjean

cu Laurent Lacotte, Guillaume Verdier, Serge Bozon

mods-still-1

Mods (Franța 2002, regizat de Serge Bozon) rulează miercuri, 9 noiembrie 2016, de la ora 18:00, în sala de cinema a UNATC (str. Matei Voievod, nr 75-77, corpul C), în cadrul Cineclubului Film Menu, în parteneriat cu Festivalul Filmului Francez.

Filmul este subtitrat în limba română.

Proiecția filmului va fi introdusă de criticul de film Joachim Lepastier, redactor al revistei Cahiers du Cinéma și al blog-ului 365 jours ouvrables, și va fi urmată de o discuție cu publicul prezent, moderată de Andrei Luca.

Afișul cineclubului este realizat de Radu Pop.

de Joachim Lepastier

Unicitatea lui Mods, la fel ca plăcerea pe care o provoacă, ține de caracterul său profund neclasabil, situându-se între mai multe culturi și epoci. Faptul că este filmat la Cité Universitaire de Paris (un mare parc plin de „cămine studențești” la marginea capitalei) face posibil ca un gen atât de american precum „filmul de campus” să fie bine primit în cinemaul francez. După cum o atestă titlul și coloana sa sonoră, filmul e inspirat din muzica anilor ’60, plasându-se sub patronajul unui anumit „dandyism rock” al epocii: o vestimentație riguroasă și îngrijită pentru a insufla atitudine, refrene seci și sărăcăcioase din punct de vedere muzical, uneori tânguitoare (It’s gonna rain tonight; I’m a Living Sickness), alteori scandate (I must run). Această tentă  «sixties» se extinde până la preferințele de mizanscenă, care duc la compoziții de cadre similare coperților legendarelor discuri de 45. Astfel, personajele reproduc atitudini de grup din epocă, blazate și posomorâte, pentru a comenta acțiunea în maniera unui cor antic în jachete. Cu toate acestea, Mods este departe de a fi un exercițiu vintage. Este de-a dreptul o comedie muzicală conceptuală și contemporană care reușește să „danseze despre arhitectură”. Coregrafiile lui Julie Desprairies se bazează pe raportul dintre corpuri și clădiri. Un stâlp, un parapet, trei trepte, unghiul unei camere servesc drept puncte de sprijin pentru dansurile executate cu o rigiditate ironică de către actorii-dansatori, care poate că sunt amatori, însă în sensul nobil al termenului, adică iubind din plin muzica din care se inspiră.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s