[Review] Agent provoKkKator/ BlacKkKlansman

SUA, 2018
regizat de Spike Lee

 

de Codrin Vasile

La începutul anilor ’70, perioadă încă marcată de tensiuni rasiale în Statele Unite, Ron Stallworth (John David Washington), primul polițist afro-american din Colorado Springs, se infiltrează, cu ajutorul unui coleg alb (Adam Driver), în loja locală a Ku Klux Klan-ului. Treptat, cei doi descoperă și încearcă să împiedice un complot care pune în pericol viețile unor tineri activiști afro-americani. Noul film al lui Spike Lee este bazat pe o poveste reală („some fo’ real, fo’ real sh*t”, conform textului de la începutul filmului). Dacă povestea asta sună prea bine ca să fie adevărată, asta se datorează faptului că, în esență, nici nu este. Așa cum arată cineastul Boots Riley, Lee denaturează și uneori chiar ignoră, după bunul plac, detalii cruciale din desfășurarea reală a evenimentelor acolo unde acestea nu conveneau (precum activitățile lui Stallworth de sabotare a unor organizații radicale de tip black liberation).

Dar neajunsurile filmului câștigător al Grand Prix-ului nu țin atât de falsitatea istorică a evenimentelor prezentate, cât mai degrabă de lipsa de verosimilitate a acestora – personajele lui Lee sunt schematice și astfel ușor încadrabile în tipologii (redneck-ul șovinist, activista idealistă etc.). Acest fapt impune spectatorului un soi de distanțare ironică la care contribuie și unele comentarii regizorale. Dintre acestea, trimiterile la îndemână și deloc subtile la administrația Trump culminează cu coda extrem de didactică a filmului, compusă din materiale violente de arhivă de la protestul din Charlottesville. Încercarea lui Lee de a trasa un fir roșu între evenimentele din filmul său și tragedia respectivă este însă de un gust discutabil, cu atât mai mult cu cât „BlacKkKlansman” este, până la începutul codei, o comedie.

Mult mai abilă este însă maniera în care Lee își expune în film, prin vocile personajelor sale, discursul despre importanța pe care o au felurile în care afro-americanii sunt reprezentați în cinema. Lee citează atât filme de referință ale Hollywood-ului, precum „Gone with the Wind”/ „Pe aripile vântului” (r. Victor Fleming, 1939) sau „The Birth of a Nation”/ „Nașterea unei națiuni” (r. D.W. Griffith, 1915), despre care Lee a mai făcut un scurtmetraj pe când era student la NYU, „The Answer”, cât și filme blaxploitation, precum „Super Fly”/ „Minunat” (r. Gordon Parks Jr., 1972). Acestora din urmă Lee le este tributar vizual, pretextul plasării acțiunii filmului la începutul anilor ’70 fiind folosit pentru o veritabilă celebrare a epocii. Iar aici, de la costumele și scenografia realizate excelent la selecția splendidă de melodii din secvențe precum cea a clubului, gustul lui Lee este ireproșabil.


The Guardian, „Boots Riley attacks Spike Lee over ‘made up’ BlacKkKlansman”, <https://bit.ly/2CeXAbf>, publicat în 20 august 2018, accesat la 15 noiembrie 2018

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s