Actoria în cinema, de James Naremore

de Teodora Leu

Editura Tact, Cluj-Napoca, 2018 Trad. Teodora Lascu

Este destul de futil a chestiona competența teoretică a Actoriei în cinema a lui James Naremore sau validitatea sa drept carte despre cinema. Vorbim despre un text cunoscut, „vechi”, dacă vreți, trecut prin multe prisme critice și criterii teoretice. În cei 30 de ani de la apariția sa inițială, volumul a devenit deja un text de referință în teoria filmului, un instrument esențial pentru discursul academic, dar și un text accesibil pentru oricine este dispus să privească un film mai nuanțat, să îl analizeze în întregul elementelor sale constitutive, să înțeleagă cum funcționează separat, apoi împreună, resorturile mecanismelor sale de expresie.

Așa cum declară și James Naremore în introducere, nu avem de a face cu un ghid care să explice pașii și calitățile necesare pentru a deveni un actor bun, ci cu intenția de a formula un studiu critic asupra diverselor abordări, maniere și teorii despre actorie din istoria cinemaului. Într-un context în care Hollywood-ul și star system-ul s-au concentrat, în genere, mai degrabă pe personalitățile sale și viețile lor din afara ecranului, mai mult pe forme decât pe fonduri, iar scrierile despre actori au gravitat în mare parte în jurul unor biografii, textul lui Naremore conduce discuția către o linie de gândire în care actorul reprezintă mai mult decât o față recognoscibilă sau un răspuns mecanic, devenind un proces complex, psihologizat, pe alocuri chiar politic, în spiritul demersurilor teoretice înaintate de Screen Theory.

Cartea, delimitată în trei părți – prima dedicată mai mult teoriei și a discursului abstract, iar celelalte două orientate către o componentă practică, concretă, sub forma unor studii de caz și secvențe deconstruite –, face o bine fundamentată analiză cronologică a direcțiilor de interpretare actoricească. Plecând de la reperele stanislavskiene și brechtiene ale actoriei, trecând prin viziunile erei mute și ajungând către contemporaneitate, la the Method, școala americană a așa-numitei Metode, Naremore își sistematizează analiza practică în jurul a șapte actori, începând cu particularitățile lui Lillian Gish și ale lui Charlie Chaplin și continuând cu Marlene Dietrich, James Cagney, Katherine Hepburn, Marlon Brando și  Cary Grant, la care se adaugă două studii mai ample dedicate „Rear Window” (r. Alfred Hitchcock, 1954), vorbind despre calitatea de spectator, și „The King of Comedy” (r. Martin Scorsese, 1982), vorbind despre calitatea performativă. 

Astfel, Actoria în cinema deslușește multe dintre temele și din termenii adesea aruncați superficial în interpretarea performanțelor actoricești – de câte ori nu am auzit despre întrebările stanislavskiene sau, să spunem, despre Christian Bale și ce method actor este el, fără să înțelegem neapărat conceptele, modul lor de funcționare și originea lor? Mai mult decât o explicație, Naremore întreprinde un discurs care integrează atât istoricul și evoluția acestor maniere de gândire, cât și modul în care funcționează pe ecran și cum ne putem raporta la acestea.

Analiza pe care Naremore o propune este aceea a unei perspective holistice. Vedem atât o problematizare a componentei fizice a actoriei, de la spațiul performativ la costum și machiaj, la mișcarea coregrafică a actorului și expresiile sale faciale, cât și o disecare a modului în care psihologia și identitatea actorului relaționează cu psihologia și identitatea personajului. În ansamblu, se creionează un inventar de studii de caz despre stiluri și tehnici în abordarea jocului actoricesc, în abordarea actorului ca instanță de sine stătătoare și ca mod de funcționare în spațiul filmic. Problematizarea lui Naremore cuprinde și o cercetare asupra modului în care spectatorul interacționează cu actorul și cu imaginea sa, precum și a modului în care diferite instanțe performative ne afectează viața de zi cu zi, de la discuțiile între prieteni și până la modul în care percepem știrile de televiziune. 

Pe fondul discursului pe care acest număr din Film Menu și-l propune raportat la publicațiile despre film, ceea ce aș vrea totuși să subliniez legat de ediția în discuție a Actoriei în cinema nu este atât calitatea sa teoretică, cât importanța publicării sale într-o traducere în limba română. În contextul în care spațiul românesc este dezolant de sărăcăcios în ceea ce privește literatura de specialitate, poate încet-încet mai activ ca publicații autohtone, dar foarte arid ca lecturi esențiale sau de referință, apariția ediției traduse a Actoriei în cinema vine ca un foarte necesar demers spre a contura un fond de cultură cinematografică, fie el academico-universitar sau general. Mi se pare un pas important în stabilirea unor grile de lectură sau de analiză filmică care în general au lipsit până recent, fără a ne orienta către ultra doxisme sau chestiuni sofisticate, ci doar spre niște instrumente critice de citire și de decodare, mai puțin superficiale. De altfel, și Naremore militează prin scriitura sa către un stil accesibil, nicidecum ermetic, chiar dacă își propune să teoretizeze unul dintre cele mai puțin tratate subiecte ale cinematografiei. 

Mai mult, mi se pare importantă această revitalizare a discursului despre actorie în film într-un context în care, la nivel autohton, general vorbind, atunci când se ajunge într-un final la o direcție de analiză, este mai degrabă poeticitatea regizorului cea care câștigă teren, care ajunge mult mai clar lăudată și găsită mult mai recognoscibilă. Sau actorul în sine și demersurile sale stilistice și tehnice se dizolvă în interesul manifestat de către public față de personaj. Chiar dacă acest mod de a vedea lucrurile pare să fie destul de comun la nivelul discuției generale despre cinematografie și în urmă rămân mai degrabă niște calități impresioniste ale actorului și mai puțin întregul său areal stilistic si tehnic, găsesc această „irelevanță” a actorului mult mai acută în spațiul românesc, fapt datorat, pe de-o parte, concepției demiurgice a regizorului, destul de mult antrenate la nivelul industriei, și, pe de-o altă partă, identificării actoriei de film cu actoria de teatru, în sensul că actorul „bun” este bun oriunde și că nu depinde atât de mult performanța sa filmică de adaptarea la mediul specific, cât depinde de talentul său nativ, talent pare-se școlit în teatru.

Într-o ultimă instanță, readucerea în atenție a unui discurs critic despre actorie, cu accentul pe calitatea filmică, o consider necesară prin prisma contextului actual al tehnicilor și al direcțiilor practicate în spațiul autohton. Actoria de film și actoria de teatru încă rămân în mare parte congruente, dacă nu chiar același lucru, în mediul academic, dar și în mințile unei bune părți din public. Oricât de mult ar avea în comun, ca tehnici și ca instrumente, sau ca origine, textul lui Naremore vine în nuanțarea acestei opinii. Cele două funcționează complet diferit, performativitatea filmică are specificitatea sa, subliniază Naremore. Nu aș spune că actoria de film nu este studiată, sau că tinerii actori nu sunt instruiți în a face această distincție amintită mai sus, dar consider că este puțin problematizată și puțin analizată, teatrul câștigând, în genere, prestigiul. Actoria de film pare văzută a fi mai comercială, mai facilă, lipsită de complexitate și de teroarea scenei, dar poate textul lui Naremore demonstrează că nu este chiar așa.

În sine, apariția ediției traduse a Actoriei în cinema reprezintă un pas important pentru completarea dimensiunii cinematografice teoretice din spațiul autohton, un pas care cred că bucură orice cinefil curios, cu atât mai mult noile generații de studenți la film. De altfel, sperăm că este un pas care va fi urmat de mulți alții. Direcția pe care o aduce cu sine apariția textului lui Naremore în limba română rămâne, până la urmă, aceeași pe care pare să o aibă și autorul – dorința de a face cinemaul accesibil, de a-i explica atât tehnicile cele mai brute și mai simple, cât și indecșii de imagine și formele vizuale cu care lucrează ca sens.  

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s