[Recenzie] Floarea albastră a lui Novalis / A Rosa Azul de Novalis

de Ilinca Mănescu

Uneori, în comunitatea gay, homonormativitatea este mai degrabă un factor generator de frustrări decât un catalizator al integrării sociale. Marcelo (Marcelo Diorio), protagonistul documentarului „Floarea albastră a lui Novalis” / „A Rosa Azul de Novalis” (Gustavo Vinagre și Rodrigo Carneiro, 2019), pare un exponent al culturii gay burgheze, cu tabieturile și nostalgiile caracteristice, însă zbuciumul său interior îl face să se avânte în afara normelor. În momentul în care ia decizia să-și expună corpul în fața camerei, confesiunea sa devine manifest. Singurătatea lui transcende spațiul vieții private și capătă o dimensiune politică. Tânjind după valorile familiei sale, Marcelo ajunge să-și revendice drepturile la moștenirea culturală și spirituală într-o manieră radicală, printr-o formă de nuditate explicită care transformă privitorul într-un voyeur.

Motivațiile sale în lupta pentru reaproprierea tradiției sunt multiple. Marcelo se consideră atât reîncarnarea unui poet german renascentist, cât și izbăvitorul frustrărilor sexuale moștenite de la generațiile succesive de femei din familia lui. Satisfacția cu care Marcelo își privește partenerii „care zac neajutorați pe patul lui”, după o partidă de sex, este satisfacția feminintății oprimate care a recâștigat puterea și controlul. Relația lui Marcelo cu masculinitatea se reflectă în relația cu tatăl și cu fratele mort. Atracția, invidia și disprețul se împletesc într-un tablou psihologic complex, redat de autorul filmului prin câteva inserții cu încărcătură simbolică și alură de teatru absurd, ce par a fi incursiuni în subconștientul protagonistului.

Confesiunea lui Marcelo se produce fie într-o atmosferă intimă, cu aspect de home movie, cu cadre mișcate, filmate din mână, fie într-o serie de ipostaze total atipice, mizanscenate, care oferă o perspectivă picturală asupra nudității. Filmul debutează cu un plan detaliu al unui anus care pulsează în lumina soarelui, iar în următorul cadru vedem corpul gol al bărbatului într-o poziție contorsionată, un fel de Apollo yoghin ghemuit cu capul în jos, citind cu voce tare versurile lui Novalis. Într-un alt cadru îl vedem așezat într-un castron cu lapte de migdale, ca Venus în scoica lui Botticelli. Asemenea unei oglinzi, camera pare să reflecte privirea estetizantă a lui Marcelo asupra propriului corp, corpul unei „curtezane” moderne.

Însă dincolo de capriciile estetice ale trupului, la fel ca Novalis sau ca bunicii săi catolici, Marcelo caută un Dumnezeu. Spiritualitatea sa este una hibridă, care combină astrologia cu credința budistă a reîncarnării și cu viețile sfinților catolici. Precum floarea albastră a lui Novalis, iluminarea întârzie să apară în viața lui Marcelo, a cărui privire a fost întoarsă mereu spre trecut. Adevărata revelație vine, de fapt, din asumarea prezentului și a propriei condiții. Terenul cel mai fertil pentru căutările sale spirituale se dovedește a fi tot corpul, însă nu dimensiunea sa estetică, ci părțile cenzurate de societate, „funcționale, sordide, rușinoase și murdare”. „Dumnezeu este anusul meu. Dumnezeu este această gaură neagră în care toți ne dorim să ne pierdem”, ne spune Marcelo în secvența finală a filmului, în care suntem încurajați să privim în interiorul corpului său, ca niște enoriași care trag cu ochiul la ce se petrece în spatele altarului. Astfel, sexualitatea devine religie, iar actul sexual capătă o dimensiune transcendentală.

Dacă în majoritatea cazurilor de până acum reprezentarea problematicii homosexuale a avut în centru lupta pentru integrarea cu drepturi depline a bărbaților gay în societatea tradițională, „Floarea albastră a lui Novalis” semnalează o nouă piedică în calea acestui demers. Cultura gay, construită în jurul asumării propriei sexualități, se dovedește a fi incongruentă cu așa-zisele „valori tradiționale”. Din acest punct de vedere, putem spune că filmul lui Vinagre și Carneiro abordează un adevărat tabu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s