[Eseu] Iadul liberal pogorât de pe net

de Emil Vasilache

„Hail Satan?” (r. Penny Lane, 2019) urmărește cu interes și complicitate tacită gruparea Templul Satanic / The Satanic Temple de la formare și până la notorietate. Templul nu e o organizație ritualic-teatrală cum era cazul Bisericii lui Satan / Church of Satan, ci se folosește de un fel de activism satiric și performativ pentru a scoate la iveală contradicții și derapaje ale noilor forme de creștinism care încearcă să se infiltreze în statul american.

Cine sunt sataniștii? Sunt ei oare trimiși ai antihristului pe pământ să fure sufletele copiilor noștri și să ne ademenească în flăcările iadului?

La prima vedere, membrii Templului par a fi niște produse ale post-modernismului, niște figuri quirky, care încearcă să existe la intersecția dintre o realitate neprimitoare, care nu îi include, și un internet abstract, primitor. Niște oameni care denotă o „hiper subiectivitate modernă, specifică capitalistmului târziu”1 cum ar zice Slavoj Zizek – și pe care Lane îi urmărește călduros, luându-le cel mai adesea partea în film.

Satanismul e ceva foarte exotic, pe care și mulți atei îl consideră străin, în special în afara Statelor Unite. E clar un subiect de nișă, căruia Lane îi atribuie multă atenție. Intenția mea în acest text este de a interpreta – mai mult sau mai puțin subiectiv – acțiunile lor în paralel cu diferite manifestări de activism social, cât și cu lupte duse pe internet de ceva timp. Să speculez, având ca punct de plecare filmul, care e locul Templului Satanic în contextul cultural mai larg al SUA – atât cât se poate din poziția de est-european colonializat – și nu neapărat ce formulează documentarul în sine.

De la Ronnie James Dio, celebrul cântăreț care a popularizat în heavy metal semnul diavolului – acel semn pe care îl fac metaliștii, în care își ridică degetul arătător și pe cel mic, restul degetelor fiind strânse în pumn – la scandalurile religioase ale anilor `80 și `90 împotriva unor formații de hair metal precum KISS sau Twisted Sister, sau acuzația că muzica lui Marilyn Manson ar fi influențat acțiunile atacatorilor de la liceul Columbine, grupurile religioase și bisericile creștine ale Statelor Unite ale Americii au arătat întotdeauna cât de nepregătite sunt să se înfrunte cu popularizarea iconografiei creștine a răului.

În „Despre problema evreiască”, un text mai vechi și mai liberal al lui Karl Marx – vorbind despre Statele Unite ale Americii – acesta citează din Gustave de Beaumont, care remarcă că, deși „În Statele Unite nu există o religie de stat sau o religie declarată a majorităţii, după cum nu există nici preeminenţa unui cult asupra altuia (iar) statul este străin de toate cultele”2 cu toate acestea „lumea nu crede că un om fără religie poate fi un om cinstit”3. Concepția necritică a lui Beaumont – după cum notează și Marx – se bazează pe constituția Statelor Unite și vine într-un context în care forma asta de stat secular nu exista în Europa, iar SUA părea un tărâm dezirabil, cel puțin din punct de vedere constituțional.

Templul Satanic moștenește cultural Biserica lui Satan, înființată de Anton LaVey în 1966, acesta fiind autorul „Bibliei satanice” și a încă câtorva cărți care fundamentează Satanismul LaVeyan. Principiile după care se ghidează el – care sunt un fel de ghiduri practice pentru sataniști – nu au nimic ieșit din comun și arată mai degrabă ca niște tratate de self-help ocult, cu puternice accente pe libertate individuală. Partea performativă, ritualurile satanice, nu sunt nimic mai mult decât simple psihodrame. Deși nu explicit, autorul sugerează caracterul acestora ca fiind astfel și face implicită derivarea de la creștinism. La fel cum creștinismul a apărut pe marginea religiei iudaice, așa și satanismul apare pe marginea religiei creștine. Accentul e pus pe emancipare și individ, dar el rămâne discutat strict în termenii propuși de satanism. Nu e vorba aici de un budism vestic, iluminat, așa cum îl numește Zizek4, ci de o emancipare în termeni prestabiliți.

Satanismul reprezintă în general un stil de viață alternativ, un univers închis și prea puțin discutat, dar marcat de evenimente absolut memorabile – care adesea îi reduc din complexitate și îl transformă într-un clișeu5. Iar ceea ce e caracteristic Templului Satanic, spre deosebire de Biserica lui Satan, de exemplu, e activitatea lor preponderent activistă, în timp ce Biserica lui Satan e mai degrabă orientată către ritual și ocult.

Pe alocuri alunecoase, idelie și acțiunile publice aleTemplului Satanic sunt privite de creștini habotnici cu dispreț. Li se reproșează că nu le pasă pe cine ofensează, iar asta vine de la niște oameni cărora chiar nu le pasă pe cine ofensează. De cele mai multe ori, discursul public „anti-ofensați” se îndreaptă către așa-zișii social justice warrios sau luptătorii pentru corectitudine politică. Avem și la noi asemenea răspunsuri. De pildă, textul delirant al Ancăi Grădinariu, intitulat „Cruciada ofensaților” și apărut anul acesta în AperiTIFF6, pe marginea scandalului cu Cristi Puiu7, care e un exemplu bun, nu pentru creștinism militant, ci pentru genul de discurs care atacă corectitudinea politică, înțeleasă total eronat ca flagel. Doar că în „Hail Satan?” atacații sunt niște creștini toxici și bigoți precum cei din Westboro Baptist Church, pe care T.S. îi trolează. Sataniștii fac un ritual la mormântul mamei lui Fred Phelps – fondatorul bisericii – prin care spun că o vor converti pe decedată la lesbianism. Ritualul constă în două cupluri de același sex sărutându-se peste mormânt. Cam ăsta e registrul acțiunilor celor de la Templu. „Ritualul” nu e decât o formă de trolling de internet, coborât în stradă și presărat cu un soi de activism sarcastic, mult mai ușor de tolerat atunci când se îndreaptă către oamenii care ies în stradă cu pancarte complet insensibile și jignitoare, chiar și pentru cei mai centriști dintre liberali.

Deși ostentativ direcționate către cutare grup sau individ de partea cealaltă a baricadei i.e.ultra creștini, cascadoriile internautice ale T.S. sunt niște semnale de alarmă către stat. Ele nu pun la îndoială și nu critică statul, constituția și principiile sale seculare, cum nu critică nici religia creștină per se, ci pornesc, dimpotrivă, de la acestea ca literă de lege și se luptă cu infiltrarea lui Dumnezeu în mecanismul statal. Cu asta îi ajută și Lane când verifică ipotezele lor cu materiale de arhivă și ne arată cum, de exemplu, sintagma IN GOD WE TRUST a fost adăugat pe bancnotele de un dolar în anii `50, în contextul luptei americane de propagandă anti-comunistă, sau cum tablele legii care se găsesc răspândite în SUA prin curți de clădiri oficiale, au fost un publicity stunt făcut în contextul premierei celebrului film „Cele zece porunci” / „The Ten Commandments” (r. Cecil B. DeMille, 1956).

Ce reușesc ei să facă prin cerințele lor – pe bună dreptate absurde – de tipul amplasării unei statui cu Baphomet înconjurat de copii lângă monumentele de marmură cu cele zece porunci, e că, având constituția în spate, statul se vede nevoit să nu păstreze nici statuia, nici monumentul. Ei scot la iveală aceste contradicții, contestă status quo-ul, iar singura critică validă venită de la creștini e că totul e doar o mascaradă, lucru cu care și sataniștii sunt de acord.

Cu toate acestea, deși vorbesc de emancipare, de contestarea valorilor morale, despre sexualitate și identitate, sataniștii continuă să opereze cu concepte de tipul „natură umană”. Fiind derivați din creștinism, în loc să se debaraseze cu totul de astfel de concepte, ei le remodelează. Sataniștii spun: nu, natura umană nu e să fii pios, milostiv și frigid, ci să ai pofte, dorințe și să vrei plăcere. Întrebarea e: ce fel de condiții vin odată cu această emancipare? E complet justificată această acostare a creștinilor care intervin în stat și împingerea lor într-o țăcăneală, în care nu mai înțeleg ce e glumă și ce e real, în care un simbol al religiei e anihilat de altul.

Doar că din nou, sataniștii nu produc emancipare, iar aici revin la Marx, la excelenta sa critică a consecințelor aparent benefice ale revoluției burgheze. Ele sună întocmai ca principiile individualiste după care se ghidează Templul Satanic. Marx scrie „omul nu a fost eliberat de religie, el a primit libertatea religioasă. El nu a fost eliberat de proprietate, el a primit libertatea proprietăţii. El nu a fost eliberat de egoismul afacerilor, el a primit libertatea de a face afaceri”8. Cu alte cuvinte, sataniștii nu vor eliberarea de morală, ei vor să schimbe paradigma moralei, ei nu vor eliberarea de religie, ei vor o religie hedonistă, etc.

„Pentru libertate, umanitate și justiție. Pentru rebelul etern din noi” – spune unul din membrii Templului Satanic, dar ce se întâmplă cu cei care nu sunt nici rebeli, nici creștini? Pentru că binaritatea asta e greșeala în care cad sataniștii. E clar că T.S. e un club al marginalilor. Dar e vorba de un marginal foarte specific, în cele mai multe cazuri alb, liberal, geeky, ciudățel, iar figurile care ies în evidență, adică acele persoane queer, trans sau afro-americane, par mai degrabă excepții venite pe filieră punk, decât din simțul lor de apartenență reală la valorile grupului.

Membrii Templului Satanic spun că satanismul e o practică activistă și, deși asta poate fi just, rebeliunea lor împotriva unei autorități creștine pe care ei o găsesc pe bună dreptate nejustificată, seamănă mai mult cu stick it to the man, decât cu ceva cu care am asocia azi activismul societății civile, care e integrată – într-o măsură mai mică sau mai mare – în organismele statului.

E și ceva alunecos în imaginea acestor troli activiști, ezoterici, stând pe scârile clădirilor Capitol ale Statelor Unite cu steaguri americane alb-negru, pomenind de patriotism și libertate individuală extremă. Chiar și dorința de identificare cu ceea ce e provocator, rău și nepopular, la fel cum e și acel „Hail” din „Hail Satan” pe care îl strigă tare și cu poftă. Acum, nu vreau să sugerez că ar fi fasciști în secret, deși deja am făcut asta. E limpede că nu sunt niște hipsteri activiști înclinați spre stânga, ci mai degrabă niște oameni cu stiluri de viață alternative, cu puternice accente de contra-cultură.

Or are they?

Nu mai e chiar așa de șocant să fii nici metalist, nici ateu. Majoritatea oamenilor s-au tirat oricum din zona asta când canalele de YouTube atee, cu rant-uri anti religie s-au transformat brusc în canale de YouTube anti corectitudine politică cu rant-uri împotriva feminismului.

Sataniștii din ziua de azi sunt un produs cultural al comunităților de internet, care nu joacă după regulile politicii, status quo-ului sau ale mediei. De aici și succesul lor în trolling-ul acestor instituții. Din aceeași categorie fac parte și membrii comunității 4chan, care păreau inofensivi în afara internetului, până când fasciștii au deturnat platforma și folosindu-se de ea, au adus un număr imens de oameni la manifestația din Charlottesville, în urma căreia Heather D. Heyer, în vârstă de 32 de ani, a fost ucisă de James Alex Fields Jr., când acesta din urmă a intrat cu mașina în viteză într-un grup de contra-manifestanți.

„You will not replace us” care răsuna la protestul KKK din Charlottesville, în timp ce mii de bărbați albi mărșăluiau cu torțe, în noapte, nu e totuna cu demersul celor din Templul Satanic, clar. Iarăși mă găsesc în poziția în care stânga zice: Jordan Peterson e poarta către dreapta extremă, iar dreapta extremă zice Jordan Peterson nu e o poartă, e un zid pentru că ține oamenii la el, în loc să ajungă unde trebuie9.

Cert e că sataniștii continuă să existe și să lupte acolo unde pe mulți dintre noi, activiști de stânga, de forme și feluri diferite, nu ne mai interesează să luptăm – sau în orice caz, nu în același fel, nu cu același simț al imediatului. Ei continuă să ofere o comunitate și un stil de viață alternativ pentru marginali, pentru outcasts. Până una-alta, merită și creștinii un pic de trolling, nu-i așa? Cine ar mai ieși în stradă să-i troleze pe Westboro și cine ar mai confrunta direct creștinopații care protestează în fața centrelor Planned Parenthood dacă nu ei?

1 Slavoj Zizek — There is nothing inherently revolutionary in transgenderism, YouTube, uploadat de The Radical Revolution, 22 Iunie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=ScZCL0KYj3M

2 Marie ou l’esclavage aux Etats-Unis, etc., de G. de Beaumont, Paris, 1835, p. 214

3 op. cit., p.224

4 Slavoj Zizek — There is nothing inherently revolutionary in transgenderism,YouTube, uploadat de The Radical Revolution, 22 Iunie 2020, https://www.youtube.com/watch?v=ScZCL0KYj3M

5 Îmi aduc aminte de controversa legată de Gaahl, vocalistul formației Gorgoroth, figura neagră a black metal-ului norvegian. El e la fel de faimos pentru concertul Gorgoroth din 2004 din Cracovia , pentru cele două condamnări la închisoare, căt și pentru faptul că în 2008 și-a făcut coming out-ul.

6 Grădinariu, Anca. Cruciada ofensaților. AperiTIFF #10, 9 August 2020, pg 10 <https://tiff.ro/sites/default/files/10_aperitiff_2020.pdf?fbclid=IwAR3XECAyGoReHNAkZPyAHbAUY36d6pJ0J08Adoli7fwNVGf2dYX63AQGRmA>

7 Regizorul Cristi Puiu la TIFF despre purtatul măștilor, YouTube, uploadat de MiocMarius, 9 August 2020 https://www.youtube.com/watch?v=eymrBObDspw

8 Marx, Karl, Despre problema evreiască, februarie 1844, Deutsch-Franzosische Jahrbucher, traducere Alexander Tendler, 2006 <https://www.marxists.org/romana/m-e/1844/problema.htm>

9 Pentru un mic crash course pe Jordan Peterson, anexez mai jos două link-uri la clipuri care îi analizează politicile și persona-ul, de pe poziții politice și prin mijloace diferite :

Jordan Peterson | ContraPoints, YouTube, uploadat de ContraPoints, 8 Mai 2018: https://www.youtube.com/watch?v=4LqZdkkBDas&ab_channel=ContraPoints

Does the Alt Right Love Jordan Peterson?, YouTube, uploadat de PSA Sitch, 1 August 2018: https://www.youtube.com/watch?v=VSrv-m51Tfs&ab_channel=PSASitch

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s