1 pixel/cărămidă

de Călin Boto

„În comparație” / „Zum Vergleich” (2009) merge pe o cărare deja bătătorită de Harun Farocki în câteva din filmele lui anterioare – așa-zisa tradiție de “making of”, documentarea diferitor procese prin care situații, contexte, atitudini, obiecte ș.a. ajung de-a gata la consumatori. În sensul ăsta, în „Zum Vergleich”  subiectul e unul mai la firul ierbii, anume producția de cărămizi în mai multe țări din Europa, Africa și India, asta în timp ce documentarele precedente abordau proiecte mult mai recente ale modernității – șlefuirea tehnicilor de vânzare ale oamenilor de afaceri („Die Schulung”, 1987; „Die Umschulung”, 1994), interviuri de angajare („Die Bewerbung”, 1997), publicitatea („Stilleben”, 1997) etc. Cum menționează și Farocki în interviuri, cărămida nu e doar un obiect ce înconjoară o bună parte din viața oricărui individ, ci și unul care a trecut prin puține schimbări fizice de-a lungul timpului. Asta face demersul deconstrucției să fie cu atât mai ambițios. Însă nu produsul final îl interesează pe cineast, ci producția lui, iar aici lucrurile sunt ceva mai nuanțate.

Filmul funcționează ca o compilație de secvențe observaționale destul de sterile; camera statică surprinde sistematic procesele de producție ale cărămizii în mai multe etape – realizare, uscare, transportare, depozitare etc. Intervențiile extradiegetice, de altfel singurelele profilmice dintr-un documentar ce mimează ferestre către alte lumi, constau în intertitluri și subtitluri ce stabilesc sau clarifică detalii antropologice – țara, orașul, etapele procesului (inclusiv tropi de continuitate – „două zile mai târziu”). Convenția asta va deveni un teren de joacă pentru Farocki, iar jocul și regulile lui le vom afla abia la final. Până atunci, aparența e că filmul e fragmentat de intertitluri cu ilustrații ceva mai ludice – câteva forme de cărămidă, cuptoare, ziduri ș.a.

Deși își autoefasează prezența pe timpul filmării, discursul său se articulează prin montaj, fiind profund dictat și de titlu – „În comparație”. Practic, conceptul e acela de a arăta linear cum prezența umană scade pe măsură ce procesul de fabricare al cărămizii devine tot mai acaparat de tehnologie. Însă prezența umană nu e doar un număr cuantificabil; demersul urmărește mai degrabă cum munca de sine stătătoare a unei comunități e mai degrabă o excepție notabilă în plin neoliberalism exploatator. Punctul de pornire e comunitatea din satul african Gando (Burkina Faso, Africa de Vest) care își ridică singură clădirile de care are nevoie (o clinică, în cazul ăsta), fără vreo prezență externă. Sau nu una pe care să o vedem noi. E ceva șarmant în cadrele cu sătenii, în demnitatea cu care sute de mâini clădesc un zis. La filmarea din Hinjawadi (India), următoarea în compilație, lucrurile nu mai stau chiar așa – munca e deja mai sistematizată, fiecare pare că are o sarcină bine definită. Însă nu aici e diferența majoră, ci în ce se întâmplă cu stocul de cărămizi, care e încărcat în camioane și trimis aiurea, cel mai probabil către șantierele demarate de investitorii care au transformat fostul sat într-o metropolă „smart” ale cărei colțuri de clădiri înțeapă peisajul. Următoarea filmare din India, în Thane și Navi Mumbai, propune un fir narativ fictiv în continuarea secvențelor din Hinjawadi. Cărămida a fost produsă, încărcată, trimisă, iar acum a ajuns pe șantiere, gata să stea la temelia noilor clădiri. „Bradul” lui H.C. Andersen, cum ar veni. Și aici munca e sistematizată, iar măsurile de protecție sunt precare, câteva căști răzlețe. Pare că Farocki propune o idee clară – exploatarea începe în momentul în care se iese din comunitate, când munca și interesele nu mai sunt autonome.

Următoarele filmări documentare, încă una din India și restul din Occident (Franța, Germania, Austria, Elveția) merg tot mai departe în proporționalitatea inversă om-mașinărie. Sigur, asta duce la comparații rapide în jurul a cât de rece și mecanic pare procesul de producție înregimentat în fabrici față de munca cot la cot urmărită înainte. Mesajul lui Farocki se aseamănă cu cel din „Die Schöpfer der Einkaufswelten”(2001), în care e prezentată evoluția tehnologiei de design a mall-urilor în paralel cu activitatea designerilor și investitorilor, sugerând că, odată cu evoluția imaginilor operative, slujba designerilor va deveni din ce în ce mai irelevantă pe piața muncii. Dar în cazul „Comparației” concluzia nu ar fi aceeași pentru toți muncitorii, e chiar autonomia care i-ar salva, de pildă, pe cei din Gando. Pentru alții e un joc de necâștigat.

Am fost inexact până acum; de dragul narațiunii. Există niște paranteze pe care regizorul le adaugă crescendo-ului din „În comparație”. În a doua jumătate a filmului se revine la India pentru câteva minute. Studenți europeni de la facultăți de arhitectură urmăresc indigenii din Toutipakkam și tehnicile prin care aceștia pregătesc cărămizile necesare pentru a extinde o casă de copii. Preluarea tehnicilor? Studiul unor practici pe cale de dispariție? E clar că Farocki a investit multă considerație pentru modul în care muncitorii din Gando și Toutipakkam își realizează și gestionează clădirile. E de-ajuns să te gândești doar la ce se arată de fapt – comunități construind o clinică într-o parte și o casă de copii în cealaltă. După această paranteză, procesul linear continuă până la o mașinărie ce poate clădi ziduri cu intervenție umană minimă; 1 pixel = 1 cărămidă. Și de aici și jocul intertitlurilor, căci cărămizile ilustrate ale lui Farocki sunt la rândul lor niște pixeli. Iar pixelii sunt, în general, niște cărămizi moderne, de bază, mundane și gata să fie luate de-a gata.

Îi mulțumesc lui Christian Ferencz-Flatz pentru discuția avută în jurul filmului.

Proiecția filmului „În comparație” / „Zum Vergleich” face parte din programul expoziției Harun Farocki – Ar trebui ca realitatea să înceapă, dedicată cineastului german. Expoziția are loc până pe 31 octombrie, la Timișoară, și este organizată de Fundația Art Encounters și Centrul Cultural German Timișoara. Proiecția va avea loc pe 25 octombrie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s