3 de la Les Films de Cannes à Bucarest

Programat inițial pentru a avea loc inclusiv în cinematografe, Les Films de Cannes à Bucarest s-a adaptat din mers noilor restricții, iar a 11-a ediție are loc până pe 1 noiembrie în spațiile outdoor, drive-in și online. Organizarea fizică a festivalului e remarcabilă în climatul curent, iar programul include noile filme ale unor cineaști precum Hirokazu Kore-eda, François Ozon, Thomas Vinterberg, Quentin Dupieux, un triptic Naomi Kawase și o serie de noi scurt și lungmetraje românești (disponibile online pe platforma Orange TV Go).

Les Films de Cannes à Bucarest 11, pe scurt, prin trei filme din selecție:

„True Mothers” / „Asa ga Kuru” (r. Naomi Kawase, 2020)

de Eva Todică

Bazat pe un roman din 2015 al scriitoarei japoneze Mizuki Tsujimura, „True Mothers” / „Asa ga Kuru”, ultimul film al regizoarei Naomi Kawase, explorează relația dintre două femei care sunt aduse împreună de o soartă pe cât de dură, pe atât de necesară – anume aceea de a fi mamele aceluiași băiețel, Asato (Reo Sato). Satoko Kurihara (Hirmo Nagasaku), o doamnă cu o stare socială foarte bună, dar a cărei viață este iremediabil marcată de imposibilitatea de a avea copii cu soțul său, și Hiraki Katakura (Aju Matika), o mamă extrem de tânără care este constrânsă de circumstanțe să își dea copilul non-născut spre adopție.

Filmul juxtapune mai multe planuri temporale, prezentul fiind marcat de reapariția tinerei mame în realitatea imediată a cuplului adoptiv, fapt care pune în primejdie viața idilică pe care aceștia au creat-o în ultimii ani alături de micul Asato. Kawase conturează în mod remarcabil contrastul dintre mama careia îi este foarte greu să aibă un copil și cea care poate avea un copil mult prea ușor, cu un accent subtil pe ironia și pe nedreptatea acestei situații. Mai mult decât atât, prezintă cu o sensibilitate grijulie și intimitățile personajelor, oferind, totodată, timpul de respiro necesar dezvoltării poveștilor personale. Cu o imagine atent construită, care scoate în evidență atât personajele, cât și mediul înconjurător, încurajând interpretarea unei a treia mame (mama natură – martoră la emoțiile și la încercările prin care trec femeile prezentate), filmul inspiră o senzație documentaristică. Cu multe cadre tremurate, regizoarea nu numai că ne relevă un martor nevăzut, ci ne și transformă în acesta. Efectul este condus cu o delicatețe care nu transformă prezența camerei într-un act de voaiorism, ci într-un martor empatic care își dorește nu să exploateze, ci să înțeleagă, să protejeze. Cu o esteică modernă, cotidiană, „True Mothers” conduce cu sensibilitate la întrebări atemporale legate de iubire, sacrificiu și datorie.

„Another Round” / „Druk” (r. Thomas Vinterberg, 2020)

de Petra Torsan

Regizorul danez Thomas Vinterberg (fost membru co-fondator al mișcării Dogme 95) s-a reunit, după opt ani de la „Vânătoarea” / „Jagten”, cu scenaristul Tobias Lindholm și cuplul de actori Mikkelsen-Larsen, propunând un nou fel (destul de neașteptat) de a trăi, în „Another Round” / „Durk”. Patru prieteni, profesori de liceu, se decid să testeze pe propria piele ipoteza în care trecerea către o viață trăită în pace, fără pretenția de a fi tot timpul într-un extaz euforic, ar putea fi facilitată de un consum constant (dar controlat) de alcool. Aducându-le mici beneficii în felul în care predau la clasă sau jonglează cu problemele conjugale – nefericirea fiecăruia datorându-se în mare parte monotoniei – paharele zilnice de vin au pentru început un efect benefic.

Umorul și ironia își găsesc locul din plin în prima parte a filmului, însă lucrurile încep să se destrame odată ce consumul scapă de sub control. Martin (Mads Mikkelsen), profesor de istorie, Tommy (Thomas Bo Larsen), de sport, Nikolaj (Magnus Millang), de psihologie și Peter (Lars Ranthe), de muzică, sunt urmăriți pe parcursul unei perioade în care trăiesc într-o perpetuă realitate alterată, în care își recapătă încrederea în sine și în oameni, reîncarcă bateriile unei căsnicii lăsate în stand-by, și, în sfârșit, își pot descreți frunțile. Nerecurgând de data aceasta la sondări profunde ale interacțiunilor sociale, ceea ce Vinterberg ne face să câștigăm văzând „Another Round”, e speranța că viața poate fi trăită mai bine, că poți face pace cu tine însuți și cu ceilalți – sentiment care, în pofida unei scurte descărcări de energii negative, învăluie filmul de la cap la coadă.         

   

„La Vérité” (r. Hirokazu Kore-eda, 2019)                         

de Ștefan Ristea

Filmele lui Hirokazu Kore-eda sunt construite gradual prin detalii specifice ale unor activități cotidiene (acumularea lor treptată duce la dezvoltarea personajelor și situațiilor, dar preia și interesul totodată – povestea rămâne deseori în planul secund) și ele sunt centrate tematic pe familii și relațiile dintre membri: frați – surori în „Nobody Knows” / „Dare mo Shiranai” (2004), tată – fiu biologic / fiu adoptiv în „Cum e tatăl, aşa şi fiul” / „Soshite Chichi ni Naru” (2013), surori – soră vitregă – bunică în „ Our Little Sister” / „Umimachi Diary” (2015).

Temele sunt universale, iar până la penultimul său film, „O afacere de familie” / „Manbiki Kazoku” (2018), detaliile erau specifice culturii și societății nipone în care acesta s-a format. „La Vérité” duce cinemaul lui Kore-eda pe un nou teritoriu, fiind primul său film realizat și plasat în afara Japoniei. Acest teritoriu este Franța, dar identitatea artistică a lui Kore-eda nu are, de fapt, nicio graniță. Tematic, zona de interes este aceeași – familia.

Lumir (Juliette Binoche), scenaristă stabilită în New York, se întoarce către vila luxoasă și retrasă din Paris în care a crescut, pentru a-și revedea și felicita mama pentru recenta ei carte publicată. Alături de ea sunt Hank (Ethan Hawke), actor al cărui ultim rol este într-un serial online, și fiica lor de 7 ani, Charlotte (Clémentine Grenier). Mama lui Lumir, Fabienne Dangeville (Catherine Deneuve), este o actrița franceză legendară, care nu ezită să-și arate disprețul față de actoria lui Hank (descriind-o că fiind o imitație) și chiar față de producția în care urmează să joace. Fabienne nu refuză vreun rol, interviu sau altă oportunitate de a-și menține relevanța. Un astfel de personaj egocentric poate deveni foarte ușor detestabil și de renegat, doar că Kore-eda are un as în mânecă: pe Catherine Deneuve, fără de care filmul nu ar fi funcționat (după cum declară însuși cineastul într-un interviu[1]).

Pe cât de mult se îndrăgesc, conflictul dintre Lumir și mama ei pare inevitabil în fiecare moment, iar catalizatorul de data asta e chiar noua ei carte – o autobiografie scrisă de Fabienne, care este mai aproape de ficțiune decât de realitate, publicată sub numele de „La Vérité”. Acesta e doar unul dintre numeroasele ecouri meta-narative, care devin și mai vizibile odată cu sub-plotul filmului în minte: Fabienne joacă la rândul ei într-un film SF siropos, despre o mamă care mai are doar 2 ani de trăit. Se refugiază în spațiu, unde nimeni nu îmbătrânește și se întoarce odată la 7 ani să-și viziteze fiica pe Pământ. Fabienne joacă fiica ajunsă la 73 de ani. 

Un alt astfel de ecou apare și în cazul relației dintre Manon (Manon Clavel) și Sarah, un personaj care nu apare în film, pe care nu-l vedem nici măcar într-o fotografie sau flashback, dar a cărui imagine este pictată viu de amintirile personajelor, în special ale lui Lumir, pentru care a îndeplinit rolul de mamă mai bine decât Fabienne. Cel mai aproape ajungem de imaginea Sarei atunci când o vedem pe Manon îmbrăcată cu cămașa ei preferată, în fața lui Fabienne și Lumir. În acest moment de liniște, adevărul și memoria se întretaie, oricât de failibile ar fi ele până la urmă. Această secvență reprezintă sugestiv strânsa legătură dintre imagine și memorie în filmografia lui Kore-eda, temă abordată meticulos și în „After Life” / „Wandafuru Raifu” (1998) sau „Without Memory” (1996).

Programul complet pentru ultimele zile de festival poate fi accesat la www.filmedefestival.ro. Intrarea la toate proiecțiile outdoor dar și accesul la filmele care sunt prezentate online este gratuit.


[1] Japan’s Kore-eda says ‘The Truth’ could only have been made with Deneuve

 https://jp.reuters.com/article/instant-article/idUSKBN1WH0RI, accesat pe 28 octombrie 2020

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s