Minunata lume nouă. BIEFF (II)

Ediția a 10-a a Bucharest Experimental Film Festival a avut loc în perioada 24-29 noiembrie, fiind și prima ediție organizată sub tutela noului director artistic, Oana Ghera, curator și manager cultural. Această ediție aniversară s-a desfășurat fizic și online, având ca temă centrală conceptul A Brave New World, care pare foarte bine încetățenit, deopotrivă în distopiile realității de zi cu zi, dar și pe teritoriile cinematografice, în spațiile deschise experimentelor tehnice, audio-vizuale sau tematice. Din program au făcut parte cele mai noi scurtmetraje care reconstruiesc granițele limbajului cinematografic, o retrospectivă aniversară, BIEFF – A decade of cinematic innovation, obișnuitul program Berlinale Spotlight: Forum Expanded și o serie de expoziții audio-vizuale.

În cel de-al doilea material despre BIEFF, ne-am orientat spre trei dintre scurtmetrajele din selecția de anul acesta, cuprinse în secțiunile Sublime bodies și Public Eye, Private I.

Clean with me (After Dark) (r. Gabrielle Stemmer, 2019)

de Petra Torsan

Primul film al Gabriellei Stemmer se apleacă, sub forma unui desktop documentary, asupra vlogurilor în care femei de vârstă mijlocie din SUA, majoritar albe, aparținând unei categorii sociale destul de privilegiate economic, se filmează făcând curat. Dar curățenia aceasta e făcută compulsiv și izvorăște din anxietățile și singurătatea lor, din presiunea pe care o resimt din partea soților (majoritatea sunt căsătorite cu militari), sentimente pe care vor să le țină departe de ochii familiei, dar cărora la dau nume în fața a zeci de mii de followeri. Despre aceste femei și stilul lor de viață în aparență perfect, dar aflat sub patronajul datoriei de soție și mamă, aflăm din screen recording-urile în care Stemmer a inclus materiale video și postări de pe platformele de Instagram și YouTube. Filmul încearcă să cerceteze fenomenul de vlogging și comunitatea creată în jurul lui, alegând să înfățișeze puțin din realitatea fiecărei tabere, atât cea a consumatorului (la un moment dat, juxtapuse pe clipuri, ne sunt arătate comentarii ale unor urmăritori), cât și cea a creatorului. Portretizând cea de-a doua tabără, pe lângă localizarea exactă a subiecților pe harta Statelor Unite, Stemmer intră și mai mult în casele lor (dând zoom-in), oprindu-se asupra decorațiunilor cu mesaje de tipul Love sau Thankful. Demersul ei, aflat la limita dintre curiozitate și indiscreție, pare că nu ar vrea să lase loc de interpretare. Însă, deși autoarea video-eseului se ține departe de comentarii personale, gestul ei de a-și permite să pătrundă cât mai mult în lumea acestor femei este un comentariu în sine la adresa stilului lor de viață.

„Clean with me (After Dark)” abordează teme precum sănătatea mentală în epoca digitalizării și chestionează atât îndepărtarea societății actuale de la statu-quo-ul femeii, cât și puterea rețelelor sociale de a vindeca, prin exemplu personal sau prin crearea de comunități.

Amaryllis – A study (r. Jayne Parker, 2020)

de Diana Smeu

Într-un studiu lent și silențios, filmat pe peliculă de 16mm, artista Jayne Parker compune câteva tablouri statice cu petale și bulbi de amarilis, o plantă cu o paletă cromatică care poate trece de la roșu intens la alb. Mijloacele sunt simple și precise: camera înregistrează, fără mișcare și din diferite unghiuri, mai aproape sau mai departe, aceste flori. În repetiția acestui montaj, detaliile diferă: pistilul poate apărea sau nu, poate fi centrat sau ascuns printre alte petale, poate fi izolat în în textura roșie a petalei. Uneori, camera se apropie atât de tare de acest folicul botanic, încât imaginea tremură în exercițiul captării celor mai mici fragemente poroase din vârf.

Plantele, părți în compoziții de natură moartă sau simboluri în imaginarul romantismului european, au fost înseminate, de-a lungul tradițiilor istoric-culturale, cu nenumărate valori expresive și metaforice. În „Amaryllis – A study”, acestea lipsesc cu desăvârșire. Nu din întâmplare, căci Parker se orientează precis spre vizualizare, pe capacitatea umană (dar mai ales tehnică) de-a percepe nuanțe, texturi, lumini – practică întâlnită mai ales în filmele avangardei americane din anii 1950-1960 sau în filmele structurale. „Amaryllis” și „Glimpses of the Garden” (1957), al cineastei Marie Menken, se încolăcesc în jurul unei rădăcini conceptuale comune, diferențele fiind doar de natură formală (Parker descompune mult mai minimalist și chirurgical aceste instanțe florale, de pildă). Astfel, fascinația persistenței văzului poate fi (și de multe ori este) un act care nu însoțește asocieri în mod intrinsec. Văzul poate fi o neagajată contemplare, iar unele filme nu spun mai mult decât arată.

Cause of Death (r. Jyoti Mistry, 2020)

de Dalesia Cozorici

Corpurile, sexualitatea, lingvistica, memoria, războaiele politice sunt substraturi în munca conceptuală a regizoarei Jyoti Mistry, așa cum se pot observa în „Cause of Death”. Toate acestea propun o experiență senzorială a traumelor și leziunilor lăsate pe corpurile și conștiințele femeilor, de-a lungul istoriei până în prezent.

Discursul prezintă anonimatul femeii în istorie, a injustițiilor și a evoluției teoriilor feministe, expuse printr-un montaj de materiale found-footage și simultan actualizate prin intervențiile sonore ale poetei Napo Masheane. Mistry folosește arhive de la începutul anilor 1900 și până în anii 2000, călătorind prin orașe, spații naturale, regiuni atinse de colonialism sau sărăcie, piețe și case tradiționale. Conturează viețile simple și portretele diferite ale femeilor, care fie muncesc, zâmbesc sau doar privesc obiectivul camerei. Materialele selectate din arhiva Eye Filmmuseum contrastează notele din agenda feminstă (evocate mai ales în voice-over), cu expunerea laturii domestice, a vulnerabilității și propriilor identități, într-un context socio-politic specific.

Istoria violenței asupra femeii, atât fizic, cât și mental, ajunge să fie legată de tactici patriarhale, care intervin în ierarhizarea genurilor, încă din Evul Mediu. Femeile sunt arse pe rug și etichetate drept „vrăjitoare”, oprimate de libertăți și predispuse unor practici terorizante. Devin victime ale unor norme culturale în care se dezvoltă un femicid. Radiografiile sunt o practică vizuală de interes a regizoarei pentru a portretiza cicatricile, rănile, cauzele fizice, pe care corpul le resimte. Acesta este prezentat, de altfel, ca având un limbaj propriu. Corpul femeilor este văzut ca expresie artistică de mai multe regizoare, cum ar fi Julie Dash în „Four Women” (1975), unde reflectă, în același sistem, asupra complexității și spontaneității sale. Mistry folosește imaginile femeilor și a corpurilor pentru a sugera intimitatea lor în formele de exprimare și, de asemenea, pentru a exterioriza sexualitatea. Se formează astfel un mozaic care surprinde atât practicile patriarhale cu care sunt subjugate, dar și relațiile dintre femei.

Regizoarea explorează prin tehnici diferite, originile și preocupările diverse ale femeilor. Manipulează componenta documentaristică prin montaj, pentru a contura de multe ori iluzii optice. Ritmul este redat de juxtapunerea locațiilor, portretelor, acțiunilor, care se întretaie brusc cu cadrele observaționale. În plus, experimentează la nivel de sunet cu părți ale poemului, ale descântecelor, ecouri ale cuvintelor sau intonațiile performate de Masheane. Chiar de la început folosește conceptele pe care le va inversa și folosi pe tot parcursul scurtmetrajului, punând accent pe moartea anonimei și pe un aranjament de versuri deja reputate: „zdrobește”, „bate”, „îneacă”, „atârnă”, „arde”.

„Cause of Death” este o radiografie care trece de corpul uman, mai degrabă devine o imagine universală a secolului XX, prin ochii femeilor care s-au luptat cu stigmatizări, cu violarea propriul spațiu personal, cu asimetria în drepturile fundamentale și deseori cu o cauză a morții incorectă. 

Puteți citi despre scurtmetrajele They parlaient idéale, My own landscapes și Progressive Touch, selectate la BIEFF 10, în primul material dedicat festivalului, apăsând pe icon-ul de mai jos:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s