ICONIC DEBUTS – SLACKER

Cu ocazia celei de-a cincea ediții a American Independent Film Festival, ne oprim, la rândul nostru, asupra celor trei filme de început propuse de festival în secțiunea ICONIC DEBUTS. Astăzi Petra Torsan preia ștafeta și scrie despre Slacker (1990), cel de-al doilea lungmetraj al lui Richard Linklater.

Slacker poate fi văzut astăzi, 25 iunie, la Food Hood de la ora 21:45. Intrarea este liberă în limita locurilor disponibile.

Note despre Slacker (1990), note despre Linklater

de Petra Torsan

Debutul înseamnă posibilități. Nu degeaba și sintagma „tinere speranțe”. Între timp, însă, de la debut până acum, când scriu, Richard Linklater a acumulat multe în plusul acestei titulaturi.

Este o mare oportunitate să poți scrie în vremea lui despre debutul unui artist. În momentul apariției operei, cine este acolo să-i surprindă și să-i evidențieze potențialul (atât al său, cât și al autorului), ei bine, acea persoană face o investiție în viitor. Cine e acolo să le caute nod în papură, sigur că-l va găsi. Poziția în care mă aflu este cea a unui comentator retrospectiv, care n-are ce nod în papură să caute și nici n-are cum să influențeze parcursul artistic al lui Linklater. Cel mult, pot încerca să dau o cheie de citire a filmelor sale ulterioare, pornind de la Slacker (1990).

Nota bene: Înainte de Slacker a fost It’s Impossible to Learn to Plow by Reading Books (1988), lungmetrajul de debut, filmat în format Super 8, pentru care Linklater a fost atât regizor, cât și producător, scenarist, protagonist, director de imagine și monteur. Filmul, deși într-o calitate îndoielnică, e la liber pe YouTube.

În funcție de context, to slack poate însemna a trândăvi, a lenevi, a te preocupa minimal de ceva. Pe lângă natura de slacking a filmului, fiind lipsit de o structură narativă clasică, personajele sunt ele însele niște slackeri. Locuitori din Austin, Texas (loc de referință pentru Linklater) dau unul peste celălalt în cele mai banale situații. În aparență niște pierde-vară fără nimic în comun, niciunul dintre ei cu vreun scop precis în film – altul în afară de a-și rezolva micile dileme sau de a-și potoli nevoile de moment -, ei plutesc din conversație în conversație, de pe o străduță lăturalnică pe alta, din cafenea în bar, fără a ajunge să se influențeze reciproc sau să intre în conflict. În primul său lungmetraj (mai sus amintitul It`s Impossible…), regizorul s-a auto-distribuit în rolul unui tip de douăzeci și ceva de ani, care tot ce făcea era să călătorească din oraș în oraș în căutarea… În căutarea a ce? Nu știm, și probabil nici lui nu-i era sigur. Însă puținele interacțiuni pe care le are de-a lungul periplului îl caracterizează și dau culoare, totodată, unei țări vlăguite, în care tot ce a rămas din visul american nu mai e decât o butaforie.

Linklater procedează la fel și în Slacker, de data asta lucrând cu mai mulți oameni și, implicit cu mult (mult!) mai mult dialog. Personajul din taxi, jucat tot de regizor însuși (trecut în credits drept Should have stayed at bus station) și străinul (Been on the moon since the 50’s, interpretat de Jerry Delony), care iese din cafenea și îl urmărește pe stradă pe tânărul în tricou gri care-și caută prietenul (Tom Pallotta în rolul lui Looking for missing friend), sunt doar doi dintre cei care se agață de propriile monologuri interminabile nu pentru a-i convinge pe ceilalți de vreun adevăr, ci pur și simplu pentru a se expune pe sine în lume. Orchestrația lui Linklater tocmai aici bate. Intenția lui este de a descoase această lume suburbană placidă, dar nu prin conturarea unui fir narativ; el creează personaje, pe care cel mai adesea nu le înscrie în tipologii, și le prezintă într-o autonomie deplină. Mai mult, Linklater nu face judecăți de valoare. Nu adoptă un ton moralizator (în Slacker nu-l condamnă nici măcar pe fiul care-și calcă mama) și nu arată cu degetul înspre decăderea sau absurdul atent observate și pe care, de altfel, le prezintă la tot pasul. Situații ca cea în care Pap smear pusher (Teresa Taylor) încearcă să vândă o mostră din analiza de laborator aparținând Madonnei par firești și cel mult amuzante, iar asta datorită unei lipsei de finalitate pe care o au acțiunile întreprinse de personaje.

Linklater nu doar că nu ne lasă loc de concluzii și judecăți asupra localnicilor întâlniți din mers, căci nu știm îndeajuns de bine nici de unde vin, nici încotro se îndreaptă, și nici motivațiile lor nu sunt pe de-a-ntregul prezentate, dar viața, așa cum alege să o pună pe ecran, nu are parte nici de protagoniști. În Dazed and Confused (1993), o comedie dramatică de liceu, America nu apare atât de glamorous ca în alte filme cu adolescenți, cum de altfel nici viețile acestora nu par a fi neapărat dezirabile. Tocmai această lipsă de tușe groase în ceea ce privește narațiunea, chiar și în cazul unei pastișe de gen precum Dazed and Confused, ne dă voie să ne identificăm cu mai mult decât un singur personaj. Același lucru se întâmplă și în trilogia romantică Before (1995-2013) și în coming-of-age-ul Boyhood (2014). Protagoniștii seriei Before, interpretați de Julie Delpy și Ethan Hawke, ne fac să uităm de spațio-temporalitatea filmului și să ajungem să empatizăm atât cu unul, cât și cu celălalt, doar prin dialogurile pe care le poartă. În Boyhood, pe lângă Mason (Ellar Coltrane), pe care-l vedem crescând și maturizându-se pe parcursul a doisprezece ani – iată din nou interesul pe care Linklater îl acordă trecerii timpului, filmul putând fi, la fel de bine, o ficțiune documentară și una documentată, filmată, la rândul său, în timp real, cu aceeași actori, în decursul a mai mulți ani – ne putem identifica atât cu mama (Patricia Arquette), cât și cu tatăl (Ethan Hawke) sau cu sora sa (Lorelei Linklater).

Cu toții se schimbă în interior (nu doar în exterior), au frământări și ajung în momente de cumpănă. Prin urmare, toți, în perspectiva lui Linklater, iar aici e cazul tuturor personajelor din filmele pe care le-am amintit mai sus, sunt demni de interes și de crezare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s