[Recenzie] Mia își ratează răzbunarea

de Petra Torsan

O palmă este ceva inacceptabil! Și totuși, poate tocmai de aceea, pentru Mia (Ioana Bugarin în rolul unei studente la actorie), palma aceasta sugerată, dar nu și arătată, este un motiv suficient pentru a o încheia cu Teo, care nu-și poate înfrâna gelozia. Cauza de la care pornește cearta celor doi o aflăm în cea de-a patra secvență a filmului, când Eva (Ana-Maria Guran), o foarte bună prietenă a Miei, încearcă să o descoasă cu privire la incident. Deși inițial se arată puțin sceptică la felul în care Mia intenționează să răzbune pe fostul prieten – să găsească pe cineva cu care să facă sex, să filmeze actul și să îi arate înregistrarea lui Teo -, aceasta ajunge inevitabil să o susțină și, chiar mai mult, să joace la un moment dat rol de cameraman.

Filmul se deschide cu un cadru lung în care tânăra actriță își manifestă furia la cald: timp de patruzeci de secunde, Mia lovește cu piciorul în mașina (care e foarte posibil să îi aparțină) lui Teo. La fel ca palma de care aflăm, și el este prezent în poveste, dar nu și pe ecran. În contrast cu întunericul (căci e noapte) și zgomotul care vin la pachet cu episodul acestei descărcări emoționale, următoarea vinietă, mult mai scurtă și în care perspectiva “regizorală” îi aparține Miei, aduce liniște și puțină lumină. Cel puțin asta sesizăm când o vedem uitându-se în oglindă. Cât ne privește în ochi, demersul ei intimist de a ține un videojurnal ajunge echivalent cu cel al lui Bodan Theodor Olteanu de a-și documenta în chip fictiv narațiunea și de a-și împinge protagonista să se filmeze, descoperindu-se pe sine în fața publicului „mai mult” decât i-ar îngădui o redare obiectivă a ficțiunii.

Ajungem la masa din bucătărie, unde protagonista se află alături de o femeie (Maria Popistașu într-un rol cu valențe materne, în care legătura familială dintre cele două este sugerată vag, dar construită atent). E dimineață și, așa cum se deduce din dialog, suntem acasă: un topos al vindecării și al comfort food-ului, un loc în care Mia revine temporar pentru a-și lua pulsul propriilor gânduri, un prilej să ceară sfatul unui adult. Personajul interpretat de Popistașu este zâmbitor și calm. Dispusă la a-i găti o salată de boeuf fără carne și a-și împărtăși cu ea amintirile despre o mică escapadă romantică din timpul studenției cu unul dintre profesori, ea nu o îndrumă pe Mia în vreo direcție sau alta, cum nici una dintre prietenele celei din urmă nu va reuși să facă. În schimb, o întreabă cum se simte. Răspunsul? Nici ea nu știe dacă se simte ok sau nu. În acest fel detașat, cumva intrând în contrast cu intimitatea pe care este capabil s-o construiască, Figura Maternă interpretată de Popistașu îi chestionează Miei autenticitatea emoțiilor, dând-o într-o ușoară ironie la adresa tuturor femeilor (fie ele sunt studente sau tipe urmărite pe Facebook) care susțin că a primi o palmă (din partea partenerului/partenerei) este ceva inacceptabil. În personajul mamei rezidă ecoul tuturor celor care se declară partizanii cazurilor izolate. Opunându-se generalizării de dragul generalizării, pentru ea, reacția este cea care stabilește poziționarea față de situația cu pricina.

Iar reacția concretă a Miei constă în a-și lua libertatea de a reinterpreta revenge porn-ul și de a controla procesul de la un capăt la celălalt, alegând atât persoana alături de care se va filma cât și ce se va întâmpla mai apoi cu materialul final, pe care își propune să i-l arate lui Teo pentru a-i da motiv real să fie gelos. Filmul e o înșiruire de viniete adesea contrastante în ton (prin tăieturi de montaj care fac treceri bruște de la liniște la zgomot și invers, de la cadre de grup la cadre cu doar unul sau două personaje etc.), care alternează spațio-temporal perspectiva Miei, prin jurnalul ei video, cu cea a unui observator uzual. Deși scopul tinerei este cel de a se răzbuna, nu risc un spoiler anunțând că aceasta nu-și va duce planul la bun-sfârșit.

În schimb, ce reușește Mia să facă pentru sine, și poate chiar fără să și-o fi propus, este să treacă printr-un proces de autocunoaștere, în decursul căruia se lovește de propriile deprinderi toxice. Secvența în care, furioasă și plină de frustrare, se filmează în oglindă în timp ce îi reproșează lui Teo obsesia pentru sex pe care i-a transmis-o și ei, într-un fel sau altul, este edificatoare pentru felul în care o vedem raportându-se la propria sexualitate, și anume ca la o monedă de schimb în negocierea pretinsei eliberări. Totuși, ajunge să se folosească de ea în scopuri poate mult mai “nobile”, inversând relațiile de putere care se stabilesc între femeile și bărbații heterosexuali, cel puțin cu două ocazii. În primul rând, Mia zgândăre orgoliul și  apucăturile de macho ale unui actor, un șefu’ la cioace, așa cum îl considera până să-l fi văzut distribuit într-un rol mai sensibil (și pe care are curaj să-l numească așa, în puținul timp pe care-l petrec vorbindu-și amical). Chestionat de Mia referitor la noaptea precedentă, răspunde amuzat, dar vizibil nesatisfăcut: A fost nice. Așa, domestic… Drept urmare, îi propune acesteia încă o partidă. Schimbul de replici dintre cei doi e ținut la foc continuu. Păi și-acum?, la care fata îi răspunde ironic Bem cafea. Și pentru cafea am venit noi aici…? Din nou, o Mia subversivă: Nu, dar asta am ajuns să facem. În continuare, într-o secvență de sex așa cum și-ar fi dorit să înregistreze pentru Teo, Mia este cea care dictează mersul jocului, de data asta ea fiind cea care se adresează din poziția nesatisfăcutului: …Păi ce facem, boss?

De-a lungul acestui proces în care se redescoperă pe sine încetul cu încetul, protagonista își are alături de ea prietenele. La ce excelează Olteanu în cel mai recent film al său este felul în care reușește să regizeze interacțiunile fetelor. Auzindu-le discutând, primul gând care-ți răsare este: atât-de-natural-încât-zici-că-e-pe-bune! Grupul lor (sau, mai bine zis, acțiunea lor de a sta în grup, căci noțiunea de grup ar implica, poate, o mai mare omogenitate) constituie un alt element-cheie în critica socială pe care o propune regizorul. Fetele dau glas (ce-i drept, o fac doar între ele) acelor lucruri nespuse, dar pe care le știm cu toții, cum ar fi casting-urile la care actrițelor li se cere să se dezbrace în fața regizorului și echipei. Totuși, ele constituie acel factor de female togetherness adesea stereotipizat și ușor de reprezentat într-o cheie fals-feministă: discuțiile care se învârt în jurul bărbaților și sexului – vezi joculețul fuck/marry/kill cu nume autohtone din cinematografie și teatru, certurile ca între fete, faptul că Eva se comportă ca o mamă grijulie cu Mia – îi aduce de mâncat, se oferă să-i aducă și haine, o descalță când aceasta se întoarce acasă epuizată etc.

Un astfel de regizor, ca cei despre care tinerele actrițe vorbesc din proprie experiență, este și cel care pune în scena piesa de teatru în care Mia este protagonistă. Când aceasta consideră că un coleg îi face avansuri nepotrivite, care dau într-o latură de hărțuire fizică, și care o fac să se simtă total inconfortabil (vezi ieșirea justificată de a sări, la propriu, pe tip), regizorul adoptă poziția de mediator-împăciuitor, încercând să remedieze situația de dragul bunului mers al piesei. Însă când Mia îi propune să-i fie părtaș în răzbunare, se arată onorat – măgulit, chiar – că a fost ales, mai ales că, așa cum recunoaște, o admira pe tânără de ceva timp.

Oare un astfel de regizor să fi fost – parțial, firește – și Bogdan Theodor Olteanu atunci când le-a cerut actorilor săi se dezbrace pentru câteva scene?

Mia își ratează răzbunarea e de lăudat pentru denunțarea realităților incomode devenite, din păcate, norme sociale (deși nu o face îndrăzneț, Olteanu preia acest lucru ca pe un laitmotiv al filmului). Și, mai ales, pentru atenția acordată felului în care oamenii interacționează (atenție ce vine la pachet cu ironizarea moravurilor acestei societăți românești de secol XXI), vizibilă în gesturile actorilor și în dialogul de-a dreptul spumos pe alocuri.


Mia își ratează răzbunarea

Regie: Bogdan Theodor Olteanu

Sceanariu: Bogdan Theodor Olteanu

Imagine: Ana Drăghici

Montaj: Tudor D. Popescu

Distribuție: Ioana Bugarin, Ana Maria Guran, Mădălina Stoica, Ștefania Cîrcu, Ecaterina Lupu, Silvana Mihai, Maria Popistaşu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s