Filmul va fi proiectat miercuri, 14 decembrie, ora 19.00, la Cinemateca Eforie. Proiecția va fi moderată de Alexandru Leca și Iulia Necșulescu, redactori Film Menu, care vor invita apoi publicul la un dialog deschis despre film. Biletele sunt disponibile online aici.
Mai multe despre ce este Cineclubul Film Menu aici.
de Alexandru Leca
Adaptat după romanul omonim de David Ely, ,,Seconds” (1966, r. John Frankenheimer) spune povestea lui Antiochus Wilson (Rock Hudson), un bancher deziluzionat cu viața lui, care decide să treacă printr-o procedură de schimbare a identității, atât pe plan estetic, cât și pe plan personal și profesional. Primit cu aversiune de către public la vremea sa, filmul lui Frankenheimer își croiește drumul prin mai multe registre stilistice: un SF, un thriller, un film psihologic, toate aceste convenții de gen lucrând cot la cot cu domeniul vizual pentru a transpune pe ecran o alegorie sumbră asupra ,,visului american” și vieții suburbane a clasei de mijloc.
Secvența de generic care deschide filmul (în spatele căruia este Saul Bass, notoriu pentru colaborările sale cu cineaști precum Alfred Hitchcock, Otto Preminger sau Martin Scorsese), reușește să construiască ambianța filmului în doar câteva secunde. Încă de la început intrăm într-o lume a distorsiunilor. Genericul este compus din cadre macro asupra unui chip, care se lunguiesc deranjant în stânga și în dreapta ecranului, deconstruind într-un mod grotesc fizicul uman. Fața este contorsionată și manipulată, iar la finalul genericului, figura apare bandajată, cu o identitate nouă, gata să fie reintrodusă în societate.
,,Seconds” este un film tratat din mai multe perspective vizuale. Decizia directorului de imagine James Wong Howe de a oscila între diferite stiluri, care ar putea fi neîndemânatică în alt context, oferă diferite senzații spectatorului. Urmărirea protagonistului de către un angajat al Companiei printr-o gară, compusă din perspective subiective, în care camera este amplasată pe umerii celor doi actori sau cadre trase din unghiuri joase, în care actorii și camera se mișcă neprihăniți în timp ce în jurul lor domină un haos claustrofob, accentuează senzația de dezorientare. Dezorientarea mai persistă și în anumite secvențe din ,,Seconds”, dar este potolită în timpul părților expozitive din film.
Cadrele largi accentuează un înalt nivel de grotesc, în care spațiul holului este distorsionat și devine ca un hău în care protagonistul este tras pe o targă, legat și dus către o sală de operații. Planul vizual alternează între perspectiva subiectivă a lui Wilson, prim-planuri pe el zbătându-se pe targă și un fish-eye în care spațiul holului este distorsionat și devine ca o gaură neagră, o prelungire a suspansului, în ceea ce privește soarta protagonistului.
Dar acest ritm al manipulării vizuale dictează tempo-ul narațiunii în următorul fel: haosul imagistic este prezent în momentele de tulburare a protagonistului (scena în care Arthur vorbește cu presupusul prieten mort al său, sau scena petrecerii, în care bărbatul e sub influența alcoolului), pe când momentele expozitive din film sunt dominate de un calm profund, în care camera stă cuminte și asistă la acțiune, informația fiind transmisă direct, fără niciun artificiu regizoral. De exemplu, secvența în care Wilson dialoghează cu doctorul (în care Howe folosește tehnica profunzimii câmpului vizual), în care el este învăluit de predicile doctorului și își exprimă regretele cu privire la modul lui de viață este cuprinsă într-o liniște tulburătoare. La fel este și în cazul în care Wilson, sub noua lui identitate, discută cu soția sa, o secvență tratată în planuri și contraplanuri, denotă un doliu profund cu privire la relația lor.
Datorită experimentării lui Howe, „Seconds” devine un film în care efectul psihologic este conferit preponderent de către cameră și amalgamul de elemente optice, bizare și extreme. În acest caz, „Seconds” nu numai că ghidează spectatorul pe parcursul filmului, ci și transportă privitorul prin anumite stări, fie ele tulburătoare sau claustrofobice.
FILM MENU 