A Taste of Honey (Gustul mierii)
Marea Britanie 1961
regie Tony Richardson
scenariu Shelagh Delaney, Tony Richardson
imagine Walter Lassally
montaj Antony Gibbs
cu Dora Bryan, Rita Tushingham
Filmul „A Taste of Honey” din 1961 al lui Tony Richardson rulează miercuri 23 martie de la orele 19.30 (versiune engleză cu subtitluri română) la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.
,,A Taste of Honey” a fost filmat în anul 1961 şi este ecranizarea unei piese de teatru scrisă de Shelagh Delaney. Scenariul poartă atât semnătura lui Delaney (care a scris textul iniţial la vârsta de 19 ani), cât şi a regizorului, Tony Richardson, care a şi pus în scenă pentru prima oară această piesă.
Filmul are mai multe teme: relaţia între mamă şi fiică, maturizarea şi tot ceea ce implică acest proces (pierderea inocenţei, lupta psihologică purtată cu părinţii, nevoia de a avea un loc care să fie numai al tău, nevoia de a întemeia o familie proprie), condiţia negrilor, a homosexualilor şi a adolescenţilor din nordul Marii Britanii a începuturilor anilor ’60.
Punctul forte al acestui film este scenariul elaborat, cu o poveste puternică şi bine închegată – de notat ar fi fineţurile filosofice care mai apar pe alocuri în film – cu toate că personajele sunt de o condiţie socială modestă, ele sunt în stare să poarte dialoguri existenţialiste (şi mă refer aici mai ales la o scenă din incipitul filmului, în care mama şi fiica discută despre frica de întuneric). Cu ajutorul unor mijloace regizorale reduse (stilul este anticalofil) se conturează lumea unei adolescente de 17 ani, care este cât se poate de comună şi care tocmai face marele pas dinspre copilărie înspre ceea ce înseamnă viaţa unei femei mature. Ceea ce este într-adevăr impresionant la acest film este faptul că protagonista, Jo, interpretată de Rita Tushingham, reuşeşte să se formeze ca om, deşi i se pun multe obstacole în cale. Astfel, o urmărim preţ de o oră şi jumătate cum se confruntă numai cu dezamăgiri, enervări sau pur şi simplu cu supărări.
Cea mai mare calitate a lui Jo ar fi tăria de caracter, deşi până şi ea intră până la final în marele malaxor amar al vieţii, în care se învârt deja toate celelalte personaje, şi ne dăm seama că acesta este numai începutul – este foarte probabil ca în toată viaţa ei să se întâlnească numai cu decepţii, peste care o să treacă într-un final (dar probabil numai în aparenţă) şi o să înceapă să consume foarte mult alcool (ca şi celelalte personaje trecute de tinereţe) – însă această concluzie nu este decât o simplă speculaţie de-a mea.
Cu toate acestea, Jo este într-adevăr un personaj complex, deoarece trece de la un comportament infantil, la unul foarte raţional la numai câteva cadre distanţă, astfel încât ca spectator trăieşti constant cu senzaţia că nu ai cum să-i anticipezi nicio reacţie. În antiteză cu ea este personajul mamei ei, care chiar poate fi încadrată într-o categorie în care ar putea intra majoritatea anti-eroilor cinematografiei mondiale şi care pierde foarte multe puncte din cauza faptului că este dedicată promiscuităţii şi iresponsabilităţii; dar, după cum veţi vedea pe parcursul filmului, e foarte posibil ca Jo să semene în viitor foarte mult cu ea, chit că diferenţele dintre cele două generaţii prezentate, convergenţa şi divergenţa lor sunt până la urmă un factor al progresului uman şi social, care joacă un rol specific în dezvoltarea oricărei societăţi.
Filmul este alb-negru. De notat este maniera în care Walter Lassally a filmat tot lungmetrajul „din mână” – şi accentuez acest lucru, deoarece pentru acea perioadă istorică este un fapt rar întâlnit. „A Taste of Honey” este un produs artistic important al Free-Cinema-ului britanic (sfârşitul anilor ’50, începutul anilor ’60). Datorită acestui val cinematografic, în Marea Britanie au fost propulsaţi cineaşti independenţi, care au reuşit să se descătuşeze de condiţiile severe impuse de marile studiouri şi să iasă cu camerele de filmat pe străzi şi în locaţii pentru a prezenta cât mai autentic realitatea lor. Poveştile se învârteau de obicei în jurul clasei muncitoare, unde un om îşi dorea să-şi depăşească propia condiţie socială şi emoţională. Cea mai importantă învăţătură a acestui film ar fi, din punctul meu de vedere, următoarea: oricât de grele ar fi obstacolele pe care viaţa ţi le pune în drum, să nu laşi niciodată capul plecat!
Alte filme prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:
Die Ehe der Maria Braun, Germania de Vest 1979, (r. Rainer Werner Fassbinder)
Angel, SUA 1937 (r. Ernst Lubitsch)
Die Abenteuer des Prinzen Achmed, Germania 1926 (r. Lotte Reiniger)
Acţiuni Film Menu:
FILM MENU 