Review : Only Lovers Left Alive

Only Lovers Left Alive

Anglia – SUA – Franţa – Germania – Cipru, 2013

regie, scenariu: Jim Jarmusch

imagine: Yorick Le Saux

montaj: Affonso Gonçalves

distribuţie: Tilda Swinton, Tom Hiddleston, Anton Yelchin

Only Lovers Left Alive

 

de Raluca Durbacă

 

Cel mai recent film al lui Jim Jarmusch, „Only Lovers Left Alive” este povestea atinsă de melancolie pre-apocaliptică a doi vampiri, Eva (Tilda Swinton) și Adam (Tom Hiddleston), ultimii îndrăgostiți de pe Pământ, ce trăiesc pe continente diferite și care își petrec timpul așa cum ar trebui să o facă fiecare fin intelectual și artist al planetei: consumați de propria artă, pierduți în propriul bun gust estetic. Nu?

Adam este un rocker anti-tehnologie, cu un fetiș pentru viniluri și chitări electrice retro, făcute pe vremea când serveau marilor maeștri de blues, jazz și rock pentru a face muzică adevărată, care locuiește într-un conac gotic de la marginea unui oraș american aflat în pragul falimentului, Detroit, și care compune muzică pentru el, pentru a-și amâna pentru câteva clipe dulcele vis al sinuciderii, fantezia poeților romantici palizi și bolnăvicioși alături de care și-a petrecut o parte din lunga sa viață.

Eva este un estet cu un fetiș pentru cuvântul scris, care locuiește într-un apartament din Tanger, înconjurată de cărți vechi, obiecte de muzeu pentru mulți dintre muritorii care străbat străzile planetei, și care își petrece timpul alături de Christopher Marlowe, poet și dramaturg din epoca elisabetană, și el vampir la rândul său, încercând să afle adevărul din spatele uneia dintre cele mai controversate teorii ale conspirației ce încă suscită interesul lumii literare – este Marlowe adevăratul autor al pieselor lui Shakespeare?

Adam și Eva își petrec timpul plimbându-se cu mașina pe străzile dărăpănate ale orașului Detroit, sala de așteptare a apocalipsei ecologice ce urmează să lovească această planetă populată de oameni care și-au otrăvit propriul sânge în goana lor dementă de a se bucura de frivolitățile revoluției tehnologice. Pământul este un purgatoriu pre-apocaliptic, mereu întunecat, mereu aflat în paragină, mereu străbătut de fiorul unui posibil pericol care pîndește după colț, în care doi vampiri milenari se luptă cu plictiseala și starea de descompunere a contemporaneității, refugiindu-se într-un trecut considerabil mai frumos.

Tot ce-i nou e prost, tot ce-i vechi e regretabil, pare a spune Jarmusch prin acest film, în care depune eforturi minime, și la îndemână, pentru a gâdila orgoliile intelectualității venite să-i vadă filmul. Pentru că sângele acestor armate de zombii, care au transformat noaptea în zi cu ajutorul invențiilor epocii moderne, este impur și, în consecință, periculos pentru vampiri, ei trebuie să facă eforturi pentru a-și procura hrana. Adam se deghizează în doctor când merge la spital pentru a cumpăra sânge curat de la doctorul Watson, adoptând de fiecare dată câte un nume de referință: doctor Faust, doctor Strangelove, doctor Caligari. Se discută fizică cuantică, iar teorii ale lui Einstein sunt folosite ca alegorii ale dragostei eterne, ale sufletelor pereche și ale tuturor discursurilor convenționale despre iubire. Referințe „culturale” mai apar pe ici-colo, pentru a mai smulge câte un zâmbet connaisseur-ilor, cum ar fi numele din pașaport ale celor doi – Stephen Dedalus și Daisy Buchanan – sau citatul din „Hamlet” – „What a piece of work is a man!” – și pentru a-i trimite într-o spirală a presupozițiilor: de ce aceste referințe? Ce vor ele să transmită în legătură cu personajele? Oare pentru că îl numește pe Shakespeare un „filistin analfabet”, înseamă că Marlowe este adevăratul autor al lui Hamlet? Dar de ce-i cheamă pe cei doi Adam și Eva? E o trimitere biblică la perechea forțată să părăsească Grădina Edenului sau e doar o modalitate de a-i identifica pe cei doi ca fiind primii vampiri de pe pământ? Oare ce pot să însemne toate acestea? Dileme de lumea întâia. La un anumit nivel, nu există nicio diferență dintre demersul lui Jarmusch și cel al televiziunilor din România, care se străduiesc din răsputeri să țină mințile cetățenilor ocupate cu false dileme, ca „L-a înșelat Bianca Drăgușanu pe Victor Slav?”, și ei, la rândul lor, construcții fictive, ca și perechea lui Jim Jarmusch, cireașa de pe tort a categoriilor lor sociale, întrupând valorile și credințele sus-menționatelor categorii, manipulate cu dexteritate de câte un autor de ficțiune, care crede că știe ce vrea publicul lui să vadă. „Only Lovers Left Alive” e un film autoindulgent, care te gâdilă la primul nivel de percepție, însă e la fel de perisabil ca această lume aflată în pragul colapsului.

 

(articol publicat în Film Menu #22, aprilie 2014)

 

 

Alte review-uri Film Menu:

Fiica nimănui, Haewon (Coreea de Sud 2013, regie Hong Sang-soo)

Ida (Marea Britanie, Polonia 2013, regie Pawel Pawlikowski)

The Grand Budapest Hotel (SUA 2013, regie Wes Andreson)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s