[Cineclub Film Menu] : Chronik der Anna Magdalena Bach

Chronik der Anna Magdalena Bach (Cronica Annei Magdalena Bach)

Germania de Vest – Italia 1968

regie, scenariu și montaj Jean-Marie Straub și Danièle Huillet

imagine Ugo Piccone

costume Vera Poggioni

cu  Gustav Leonhardt, Christiane Lang

 

Filmul „Chronik der Anna Magdalena Bach” din 1968, realizat de Jean-Marie Straub și Danièle Huillet, rulează miercuri 9 martie de la orele 19.30 (versiune engleză fără subtitluri) la Cinemateca Union din Bucureşti în cadrul Cineclubului Film Menu.

 

 

de Gabriela Filippi

 

„Cronica Annei Magdalena Bach” este, aparent, o biografie a lui Johann Sebastian Bach, prezentată prin intermediul însemnărilor din jurnalul scris de cea de-a doua sa nevastă, muzician la rându-i, cu care a fost căsătorit aproape treizeci de ani. Însă ceea ce rămâne în urma vizionării filmului soților Jean-Marie Straub și Danièle Huillet nu sunt date despre existența cotidiană a artistului sau despre caracterul lui și raporturile cu ceilalți oameni din jurul său, ca într-o biografie convențională, ci muzica lui, redată în interpretări lungi, în care personajele sunt înfățișate de muzicieni renumiți. Cea mai mare parte a filmului este constituită din scene în care Gustav Leonhardt, clavecinist olandez, interpretul lui Bach în film, este filmat în timp ce cântă lucrări ale compozitorului baroc. Regizorii aleg să folosească pentru aceste înregistrări numai sunetul captat în priză directă și, de aceea, „Cronica Annei Magdalena Bach” ar putea fi privit ca o înregistrare a unui concert, în care partitura muzicală constituie prinicipalul interes, iar costumele și decorurile de epocă încearcă doar să suplinească avantajele spectacolului văzut în direct.

Însă, chiar dacă filmul se susține în interpretarea muzicală, autorii săi au avut motive serioase pentru a-și concepe proiectul sub forma unui film, și nu ca spectacol montat pentru scenă. Jean-Marie Straub și Danièle Huillet sunt interesați în acest prim lungmetraj realizat să redea autenticitatea muzicii și pe cea a filmării muzicii. Astfel, spectatorul de film poate urmări și de aproape felul în care muzica este produsă, prin prim-planuri ale mâinilor interpretului apăsând clapele clavecinului, dar poate vedea și întreg ansamblul de muzicieni și organizarea lor în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, filmul propunându-și, de altfel, să restituie realitatea muzicologică. Aceste alăturări de planuri nu se produc niciodată abrupt în „Cronica Annei Magdalena Bach”, prin tăieturi de montaj, ci doar prin mișcări lente de aparat, panoramări sau travlinguri, care să păstreze fluiditatea piesei muzicale, să nu abată atenția de la aceasta. De asemenea, prin structura dramaturgică minimală găsită, regizorii doresc să facă dreptate operei lui Bach. Dacă importanța sa în istoria muzicii este pe deplin recunoscută și acceptată ca atare, Straub și Huillet vor să redea prospețimea ascultării lucrărilor muzicale respective. Aducând ca narator un personaj ce privește, putem doar intui, implicat și fără detașarea celui care cunoaște deja cursul istoriei, evoluția muzicianului.

Bucățile muzicale sunt introduse în film de scurte pasaje dintr-un jurnal fictiv al Annei Magdalena Bach, în care sunt cuprinse date din diverse scrisori reale ale acesteia, sau informații cunoscute despre biografia compozitorului. Autorii construiesc personajul soției în tonul auster al filmului. Nici ea, și nici personajul lui Bach nu sunt personificați, nu le sunt atribuite trăsături de caracter, iar ipostazele în care sunt arătați, în principal la lucru, în fața pianului, nici nu cer aceste însușiri. Totuși, despre personajul Annei Magdalena, așa cum reiese din însemnările din jurnal, se poate spune că este o prezență discretă și devotată. În jurnalul său inventariază lucrările publicate de Bach, sau călătoriile și angajamentele pe care acesta le are de îndeplinit, presupunând că aceste informații vor folosi posterității. La fel, atunci când consemnează decesele copiilor lor (șapte dintre cei treisprezece copii pe care i-au conceput, au murit la vârste mici), nu lasă să transpară suferința proprie. Și nici cineaștii nu încearcă să explice prin această informație spectaculoasă despre viața lui Bach, opera acestuia, așa cum cele mai multe din biografiile făcute unor autori celebrii și-o propun. Tonul sec al însemnărilor, precum și filmarea alb-negru restrânsă la câteva interioare (unele dintre ele sunt chiar locurile reale în care Bach a interpretat piesele sale) sau lipsa conflictului dramatic au ca scop înlăturarea emfazei care sufocă operele de „înaltă artă”.

 

 

Alte film prezentate în cadrul Cineclubului Film Menu:

Csillagosok, katonak, Ungaria 1968, (r. Miklós Jancsó)

Portrait of Jason, SUA 1967, (r. Shirley Clarke)

Angel, SUA 1937 (r. Ernst Lubitsch)

 

Acţiuni Film Menu:

Cineclub Film Menu

Sondaj

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s